Să nu vă întristaţi precum ceilalţi care nu au nădejde. (I Tesaloniceni 4, 13)
În ce chip ne poate aduce mângâiere cuvântul lui Dumnezeu? Cum ar putea să ne tămăduiască rănile? De bună seamă că în alt fel decât ne-ar putea mângâia cuvintele omeneşti! Cuvântul lui Dumnezeu nu ne propune nicio distracţie, nu ne ţine departe de necazuri, nu ne oblojeşte rănile aducând peste ele uitarea. Nu! Mântuitorul nu ne dă porunca să ne uităm suferinţele. Ne dă însă îngăduinţa de a plânge. El însuşi a lăcrimat la mormântul lui Lazăr. Dar nu ne îngăduie să ne întristăm, ca unii cărora nu le-a rămas nicio speranţă. Tocmai această speranţă este El, Mântuitorul, Care ne-a fost trimis nouă de sus, pentru a ne face să ne îndepărtăm de cele pământeşti şi să ne îndreptăm privirea spre Domnul, acolo unde este comoara noastră şi unde trebuie să ...