Nădejdea în Domnul
alungă deznădejdea întunecată, plină de spaime, chemând mila
dumnezeiască și
mântuirea.
Nădejdea
în
Domnul
îi izbăvește pe cei
căzuți. Nădejdea la mila lui Dumnezeu îi îndreaptă pe cei
îngenuncheați; ea desface lanțurile de la picioarele celor
întemnițați.
Nădejdea răsare
întocmai ca zorile trandafirii pe cerul sufletului, luminând zilele
întunecate de negură ale sufletului întristat și
ale
inimii
deznădăjduite.
Ea revarsă
balsamul
mângâierii
pe rănile inimii
înlăcrimate. Ea îi ocrotește pe orfani și ajută văduvele. Nădejdea
răsplății îl ține pe cel nedreptățit și îi ușurează pe cei împilați
și robiți.
Nădejdea îi
întărește pe bătrâni ca să poată duce până la sfârșit povara
bătrâneții. Ea dă curaj fecioarelor părăsite ca să trăiască în
cumințenie și tinerilor ca să se arate bărbați vrednici și buni. Ea
șterge lacrimile ce întunecă ochii celor
nefericiți.
Nădejdea
în viața
veșnică
face ca moartea apropiată
să fie fără
durere.
(Arhimandrit
Arsenie
Papacioc,
Despre izbăvirea de
întristare,
Editura Elena, Constanța, 2013, p.
51)
Sursa:
Doxologia
