Evanghelia
Luca 8,
26-39
În vremea aceea a venit Iisus cu corabia în
ţinutul Gerghesenilor, care este dincolo de apă, în faţa Galileii.
Când a ieşit pe uscat, l-a întâmpinat un om din oraş care avea
diavol şi care de multă vreme în haină nu se îmbrăca şi în casă nu
mai sălăşluia, ci în gropi de morminte. Văzându-L pe Iisus, a
strigat şi a căzut înaintea Lui şi cu glas tare a grăit: ce ai cu
mine, Iisuse, Fiule al lui Dumnezeu, Celui prea Înalt? Te rog, nu
mă chinui! Căci Iisus poruncea duhului necurat să iasă din omul
acela, pentru că de mulţi ani îl apucase, şi-l legau în lanţuri şi
în obezi, şi-l păzeau, dar el, sfărâmând legăturile, era mânat de
diavol în pustie. Şi l-a întrebat Iisus, zicând: care îţi este
numele? Iar el a răspuns: legiune, căci mulţi diavoli intraseră în
el. Şi-L rugau să nu le poruncească să meargă în adânc. Iar acolo
era o turmă mare de porci, care păşteau pe munte; şi L-au rugat să
le îngăduiască să intre în porci; şi le-a îngăduit. Şi, ieşind
diavolii din om, au intrat în porci, iar turma s-a pornit de pe
ţărm în lac şi s-a înecat. Iar păzitorii porcilor, văzând ce s-a
întâmplat, au fugit şi au dat de veste în oraş şi prin sate. Atunci
au ieşit locuitorii să vadă ceea ce s-a întâmplat şi au venit la
Iisus şi au găsit pe omul din care ieşiseră diavolii îmbrăcat şi
întreg la minte, şezând jos lângă picioarele lui Iisus, şi s-au
înfricoşat. Iar cei care văzuseră le-au spus cum s-a mântuit cel
îndrăcit. Şi L-a rugat pe El poporul ţinutului Gerghesenilor să
plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Iar Iisus a
intrat în corabie şi s-a înapoiat. Dar bărbatul din care ieşiseră
diavolii se ruga de El să-l lase lângă Dânsul; Iisus însă i-a dat
drumul, zicând: întoarce-te în casa ta şi povesteşte cât bine ţi-a
făcut ţie Dumnezeu. Şi el s-a dus, vestind prin tot oraşul cât bine
i-a făcut Iisus.
Pr. Ilie Cleopa –
Despre oamenii demonizați
„Iar dacă Eu, cu degetul lui Dumnezeu scot pe
demoni, iată a ajuns la voi Împărăția lui Dumnezeu” (Luca 11,
20)
Iubiți credincioși,
Dacă vom lua aminte cu dinadinsul la cuvintele
Sfintei Evanghelii de astăzi, vom înțelege două lucruri de mare
folos. Întâi, cât de mare și nemărginită este iubirea de oameni a
lui Dumnezeu și, al doilea, cât de mare și cumplită este răutatea
diavolilor față de om și de celelalte zidiri ale lui
Dumnezeu.
Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos, văzând
starea jalnică și chinuirea amară a omului demonizat din
Evanghelie, prin negrăita lui milă și bunătate față de zidirea Sa,
a poruncit demonilor să iasă din acel om chinuit de mulți ani,
zidit „după chipul și asemănarea Sa” (Facere 1, 26); iar demonii,
văzându-se izgoniți de puterea cea fără de margine a Mântuitorului,
după ce le-a dat voie, au intrat în turma cea mare de porci din
apropiere și „îndată s-au aruncat în mare și s-au înecat” (Luca 8,
33).
Iată cât de mare este oceanul cel fără de margini
al dragostei și al milostivirii lui Dumnezeu față de om, că pentru
slobozirea unui singur om din legăturile și chinurile diavolului, a
îngăduit să se dea pierzării ca la două mii de porci (Marcu 5, 13).
Iar diavolii, având învoire de la Hristos și vrând să-și arate
răutatea și puterea lor blestemată, au intrat în turma de porci și
într-o clipă i-au înecat pe toți în mare. La această Evanghelie
Sfântul Ioan Gură de Aur, arătând câtă răutate au demonii asupra
oamenilor, zicea: „Dacă asupra porcilor, cu care nu aveau nimic, au
arătat diavolii atâta răutate, apoi cu atât mai mult asupra ta,
omule, de-a pururea dă război neîmpăcat, luptă neîncetată și vrajbă
fără de moarte. Și dacă pe porci, cu care nimic nu le era lor de
obște, nici un minut nu i-au suferit, apoi cu atât mai mult ne
urăsc pe noi care suntem vrăjmașii lor și doresc să ne piardă și să
ne supună lor. Apoi câte rele am fi pătimit de la ei, dacă ar fi
avut voie de la Dumnezeu asupra noastră. Căci pentru aceasta i-a
lăsat Dumnezeu să intre în turma de porci, ca și în trupul
dobitoacelor să cunoaștem răutatea lor. Deci și acum când vei vedea
vreun om stăpânit de diavol, închină-te Stăpânului și cunoaște
răutatea vrăjmașului. Că iubirea de oameni a lui Dumnezeu îl ține
pe diavol și nu-i dă voie să-și arate puterea și răutatea asupra
omului cât ar voi el. Atât îi dă voie să-l muncească pe om cât să-l
facă mai înțelept și să arate răutatea diavolului asupra
omului”.
Apoi zice același Părinte Ioan Gură de Aur:
„Voiești și altă pildă despre răutatea diavolilor, când Dumnezeu îi
dă voie să-și pună în lucrare puterea sa? Socotește cirezile și
turmele lui Iov, cum într-o clipă pe toate le-a mistuit. Apoi
socotește moartea cea ticăloasă a copiilor lui și rana ce s-a adus
asupra trupului său și vei vedea cruzimea, asuprirea și
nemilostivirea răutății dracilor. Din aceasta vei înțelege minunat,
că dacă lumea aceasta toată, ar fi slobozit-o Dumnezeu sub
stăpânirea lui, în puțină vreme pe toate le-ar fi tulburat și
asemenea porcilor de care ați auzit în Sfânta Evanghelie de azi și
cirezilor lui Iov, într-o clipă de vreme am fi pătimit, că nici o
milă de noi nu ar fi avut” (Puțul Sf. Ioan Gură de Aur, Buzău,
1833, p. 108-109).
Să ascultăm mai departe cuvintele Sfintei
Evanghelii care zice: „Iar păstorii, văzând ceea ce s-a întâmplat,
au fugit și au vestit în cetate și prin sate și au ieșit să vadă
cele ce se făcuseră și venind la Iisus, au aflat pe omul din care
scosese demonii șezând lângă picioarele lui Iisus îmbrăcat și
întreg la minte și s-au înfricoșat” (Luca 8,
34-35).
Dar care era pricina temerii gadarenilor? Oare
minunea omului chinuit de diavoli sau înecarea porcilor în mare?
Nici una, nici alta, ci pricina temerii și înspăimântării lor era
călcarea Legii lui Dumnezeu. Căci Legea lui Moise oprea a se mânca
carne de porc (Levitic 11, 7), iar ei creșteau porci și mâncau din
cărnurile lor. Deci, pentru călcarea Legii i-a cuprins atâta
spaimă, ca nu cumva Dumnezeu, pentru această călcare de lege și
pentru alte răutăți ale lor să-i pedepsească și cu alte pedepse mai
grele. Deci având această frică și neîndrăznind a zice ceva asupra
Domnului pentru paguba porcilor, Îl rugau cu toții pe Iisus Hristos
să se ducă din hotarele lor. Iar preabunul și blândul Mântuitor,
văzând împietrirea și nemulțumirea lor, nu i-a certat, ci intrând
în corabie S-a întors iarăși în Galileea (Luca 8, 37). Iar bărbatul
din care ieșiseră demonii se ruga să rămână cu El, iar Mântuitorul,
eliberându-l, i-a zis: „Întoarce-te la casa ta și spune câte ți-a
făcut ție Dumnezeu. Și s-a dus omul, propovăduind în toată cetatea,
câte i-a făcut Iisus” (Luca 8, 39).
Vedeți, frații mei, blândețea, smerenia și
bunătatea cea negrăită a Domnului? După ce a făcut un bine așa de
mare cu vindecarea acelui om chinuit de diavoli, nu așteaptă plată
de la el spre a rămâne și a-i sluji Lui. Ci i-a zis: „Întoarce-te
la casa ta și spune câte ți-a făcut ție Dumnezeu” (Luca 8, 39).
Dacă ar fi zis „întoarce-te la casa ta și spune câte ți-am făcut Eu
ție”, cărturarii, fariseii și arhiereii cei plini de zavistie care
pândeau învățătura Lui, ar fi avut motiv să spună că Mântuitorul
face minuni cu scopul de a fi lăudat de oameni. Dar așa, la toți
le-a închis gura, zicând: „Întoarce-te la casa ta și spune câte
ți-a făcut ție Dumnezeu”.
Deci se cuvine ca în toate să avem pildă de urmat
învățătura și viața Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar faptele
noastre cele bune să le facem cu scopul de a plăcea lui Dumnezeu
spre slava Lui, cum ne învață și Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni
10, 31).
Iubiți credincioși,
Să știți că sunt trei feluri de oameni demonizați:
întâi sunt cei ce se chinuiesc cu trupul de duhurile cele rele, cum
sunt epilepticii, lunaticii și cei demonizați ca cel din Evanghelia
de astăzi. Al doilea sunt toți ereticii și învățătorii mincinoși și
răi care cu învățăturile lor greșite schimbă adevărul Sfintei
Scripturi și duc la rătăcire de la dreapta credință, pe creștinii
nelămuriți și neîntemeiați în adevăr. Iar al treilea sunt cei
stăpâniți de grele patimi. Despre primul fel de demonizați am
vorbit pe scurt mai sus, despre al doilea amintește marele Apostol
Pavel, zicând: „Duhul vorbește lămurit că, în vremile cele de apoi,
unii se vor depărta de la credință, luând aminte la duhurile cele
înșelătoare și la învățăturile demonilor” (I Timotei 4, 1).
Dumnezeiescul părinte Ioan Gură de Aur, tâlcuind acest text al
Apostolului Pavel arată că aceștia sunt toți începătorii de erezii,
care, povățuiți fiind de demoni și mișcați de duhurile înșelăciunii
vor grăi înșelăciuni către cei binecredincioși, spre a-i înstrăina
de la adevărata Biserică a lui Hristos.
Deci, luați aminte, iubiți credincioși și țineți
bine minte cele auzite, că toți cei ce vor să vă dezbine de la
dreapta credință ortodoxă sunt oamenii demonizați și mințile lor
sunt mișcate și înșelate de duhurile cele viclene ale iadului, mai
ales de duhul mândriei. Pe aceștia Sfânta Scriptură îi numește „fii
ai diavolului și vrăjmași a toată dreptatea” (Fapte 13, 10) și
chiar diavoli ca pe Iuda (Ioan 6, 70). Așadar, toți cei ce învață
erezii și vor să propovăduiască altă învățătură afară de cea
ortodoxă și care se împotrivesc învățăturii adevărate a Bisericii
lui Hristos dreptmăritoare, aceștia sunt fiii diavolilor (Fapte 13,
10; I Ioan 3, 8-10). Acești învățători mincinoși și înșelători,
lucrează pururea sub stăpânirea demonilor (Fapte 10, 38; 26, 18; II
Timotei 2, 26). Ei ca învățători mincinoși și vicleni, în toată
vremea lucrează sub înrâurirea lui Satan (Iuda 1, 9; 1, 23; II Regi
18, 10; Matei 16, 23; Luca 23, 23; Ioan 6, 70 ș. a.). Și tot ca ei
predicatorii rătăciți fac voia diavolilor (Ioan 8, 44) și sunt
înșelați de ei (III Regi 22, 21-22; II Paralipomena 18, 20-21;
Apocalipsa 20, 8). Acești propovăduitori ai minciunii sunt
demonizați și orbiți de diavoli (Fapte 13, 10; II Corinteni 4, 4; I
Timotei 4, 1).
Al treilea fel de oameni demonizați sunt toți cei
stăpâniți de patimi grele, ca: necredința, uciderea, ura, beția,
iubirea de arginți, fermecătoria, desfrânarea și altele care îi
stăpânesc de multă vreme. Aceștia sunt numiți de Sfânta Scriptură
fii ai diavolului (Ioan 8, 44; Fapte 13, 10; I Ioan 3, 8-10; Ioan
6, 70). De aceea Sfântul Vasile îi arată pe toți cei bețivi a fi
mai rău decât cei îndrăciți, zicând: „Cel ce se îndrăcește este
vrednic de jale, iar cel ce se îmbată fiind îndrăcit cu patima
beției, este de râs și mai rău decât cel îndrăcit și nimeni nu-l
compătimește” (Sf. Vasile cel Mare, Exaimeron. Cuvânt împotriva
celor bețivi. Buc., 1828).
Tot demonizați sunt și vrăjitorii care amăgesc pe
oameni cu puterea duhurilor rele. Vrăjitorii, fermcătorii și toți
cei care părăsesc pe Dumnezeu și cer ajutorul diavolilor, sunt ei
înșiși demonizați și osândiți la veșnicele chinuri ale
iadului.
Iubiți credincioși,
De la primii oameni până la sfârșitul veacurilor,
toți suntem într-o neîncetată luptă cu diavolii, cu duhurile
răutății, care încearcă fără odihnă să ne stăpânească, să ne tragă
în adâncul iadului.
Pe unii oameni îi chinuiesc cu îngăduința lui
Dumnezeu numai în trup, cum sunt cei demonizați și epileptici. Pe
aceștia Biserica Ortodoxă îi vindecă, atât trupește cât și
sufletește, prin rugăciuni speciale numite exorcisme. Cele mai
renumite sunt molitfele Sfântului Vasile cel Mare, ce se citesc de
obicei în biserică, de preoți evlavioși, cu mult post, cu multă
smerenie și credință.
Pe lângă exorcisme, bolnavii de duhuri rele sunt
spovediți, împărtășiți și li se face de mai multe ori și Sfântul
Maslu. Cu cât se roagă și postesc mai mult, cu atât se vindecă mai
repede.
Al doilea fel de demonizați sunt cei stăpâniți de
duhul mândriei, adică sectanții care luptă pe față împotriva
Bisericii, a Ortodoxiei și dezbină pe mulți creștini, răstălmăcind
Sfânta Scriptură. Aceștia sunt mult mai greu de vindecat din cauză
că sunt stăpâniți de cei mai răi diavoli, ai mândriei și
neascultării. Dar dacă își recunosc păcatele și le mărturisesc la
preoți și se roagă mai mult pot fi eliberați de duhul mândriei și
al neascultării.
Însă cei mai numeroși oameni demonizați sunt cei
stăpâniți de patimi cumplite, cum sunt bețivii, desfrânații,
ucigașii, vrăjitorii, iubitorii de averi și cei robiți de ură și
răzbunare. Toți aceștia pot fi izbăviți de robia diavolului și a
patimilor care îi țin legați cu lanțul deprinderii, numai dacă vor
veni de bunăvoie la biserică, dacă vor să-și mărturisească păcatele
la duhovnici iscusiți și dacă își fac canonul de pocăință dat. Fără
acestea, adică fără spovedanie, căință și părăsirea păcatelor care
îi robesc, nimeni din acești oameni demonizați, bolnavi la suflet
și la trup, nu se pot elibera de patimi, de diavoli și de osânda
iadului.
Grija noastră, frații mei, este să facem voia lui
Dumnezeu și să împlinim poruncile Lui, cu toată credința și râvna.
La aceasta ne ajută harul Duhului Sfânt, ne ajută sfinții îngeri și
toți sfinții, în frunte cu Maica Domnului, care se roagă neîncetat
pentru noi. Să fugim de păcate ca de moarte, căci prin ele, pierdem
harul lui Dumnezeu și în locul lui intră duhul
diavolului.
Să nu uităm că prin păcate, oamenii sunt loviți de
tot felul de boli, de necazuri și suferințe, ajung robi ai
cumpliților diavoli și-și pierd mântuirea sufletului. Oare câți
creștini nu sunt astăzi robiți de beție și desfrâu? Câte mame nu-și
ucid cu voia proprii lor copii? Câte familii nu se distrug prin
divorț ca urmare a acestor grele păcate?
Deci, să părăsim păcatele ca să scăpăm de diavoli
și să rămânem cu Hristos. Să ne păzim inima curată de patimi și mai
ales de mândrie, ca să devenim scaun al Preasfintei Treimi. Să ne
păzim trupul curat de beție și desfrâu, ca să devină „templul
Duhului Sfânt”. Să fugim de diavolul mândriei, care ucide pe cei
mai mulți oameni, știind că Dumnezeu, celor mândri le stă
împotrivă, iar celor smeriți le dă har.
Să ne ferim de cursele Satanei, de patimile
tinereții, de vrăjitorie, de înjurături și drăcuit, de beție și
vorbe deșarte, știind că prin acestea ne înstrăinăm de Dumnezeu și
ajungem să pățim ca omul demonizat din Evanghelia de astăzi. Să
aveți grijă mai ales de copiii dumneavoastră, ca nu cumva să cadă
în păcate grele și să ajungă robiți de diavoli. Spovediți-vă mai
des, rugați-vă mereu, nu lipsiți de la biserică, prețuiți mai mult
postul, iubiți viața curată și toate „poruncile lui Dumnezeu” și
veți fi vii.
Să ne rugăm Mântuitorului Hristos să alunge
patimile și duhurile rele din noi, să ne ierte păcatele, să ne
vindece bolile și să ne facă locașuri ale Preasfintei Treimi.
Amin.
Sursa: Doxologia
