Evanghelia
Matei 1,
1-25
Cartea neamului lui Iisus Hristos, fiul lui David,
fiul lui Avraam. Avraam a născut pe Isaac, Isaac a născut pe Iacob,
iar Iacob a născut pe Iuda şi pe fraţii lui. Iuda a născut pe Fares
şi pe Zara din Tamar, iar Fares a născut pe Esrom; Esrom a născut
pe Aram. Aram a născut pe Aminadav, Aminadav a născut pe Naason,
iar Naason a născut pe Salmon. Salmon a născut pe Booz din Rahav;
Booz a născut pe Obed din Rut; Obed a născut pe Iesei, iar Iesei a
născut pe David împăratul. David împăratul a născut pe Solomon din
femeia lui Urie; Solomon a născut pe Roboam; Roboam a născut pe
Abia, iar Abia a născut pe Asa. Asa a născut pe Iosafat; Iosafat a
născut pe Ioram, iar Ioram a născut pe Ozia. Ozia a născut pe
Ioatam; Ioatam a născut pe Ahaz, iar Ahaz a născut pe Ezechia.
Ezechia a născut pe Manase; Manase a născut pe Amon; Amon a născut
pe Iosia, iar Iosia a născut pe Iehonia şi pe fraţii lui, la
strămutarea în Babilon. Iar după strămutarea în Babilon, Iehonia a
născut pe Salatiil; Salatiil a născut pe Zorobabel; Zorobabel a
născut pe Abiud; Abiud a născut pe Eliachim; Eliachim a născut pe
Azor. Azor a născut pe Sadoc; Sadoc a născut pe Achim; Achim a
născut pe Eliud; Eliud a născut pe Eleazar; Eleazar a născut pe
Matan; Matan a născut pe Iacob, iar Iacob a născut pe Iosif,
bărbatul Mariei din care s-a născut Iisus, care se cheamă Hristos.
Deci, toate neamurile: de la Avraam până la David, sunt
patrusprezece neamuri; de la David până la strămutarea în Babilon,
sunt patrusprezece neamuri; şi de la mutarea în Babilon până la
Hristos, sunt patrusprezece neamuri. Iar naşterea lui Iisus
Hristos, aşa a fost: după ce mama Sa, Maria, a fost logodită cu
Iosif, şi înainte de a fi ei împreună, s-a aflat că ea are în
pântece din Duhul Sfânt. Iar Iosif, bărbatul ei, fiind om drept şi
nevoind să o vădească, a voit s-o lase în ascuns. Pe când însă
cugeta el acestea, iată îngerul Domnului i s-a arătat în vis,
grăind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, femeia
ta, căci Cel zămislit într-însa este din Duhul Sfânt. Ea va naşte
fiu şi-I vei pune numele: Iisus, căci El va mântui poporul Său de
păcate. Iar acestea toate s-au făcut, ca să se împlinească ceea ce
vestise Domnul prin proorocul, care zice: iată Fecioara va avea în
pântece şi va naşte Fiu şi-i vor pune numele Emanuil, care
înseamnă: Dumnezeu este cu noi. După ce s-a deşteptat din somn,
Iosif a făcut aşa precum i-a poruncit îngerul Domnului şi a luat la
el pe femeia sa. Dar n-a cunoscut-o pe ea, până ce a născut pe Fiul
său cel Unul-Născut, căruia I-a pus numele
Iisus.
Sfântul Luca al
Crimeii– Cinstirea “norului de sfinţi” ai
vechiului legământ care au pregătit venire în lume a
Domnului
“Duminica dinaintea Craciunului Sfanta Biserica o
inchina pomenirii Sfintilor Parinti, iar in duminica precedenta s-a
cinstit pomenirea Sfintilor Stramosi. Cine sunt stramosii si
parintii nostri si de ce se savarseste atat de solemn pomenirea lor
mai inainte de sarbatoarea Nasterii lui Hristos? Stramosii sunt
dreptii Vechiului Testament si, intai de toate, Sfintii
Proroci.
De ce este atat de importanta pentru noi pomenirea
acestora? Fiecare infaptuire mare a omului, atunci cand isi propune
scopuri mari, necesita o pregatire indelungata, profunda; la fel si
cele mai mari evenimente din viata neamului omenesc se pregateau
in decursul multor ani.
Daca la fel se intampla si cu faptele omenesti, si
cu faptele personale, daca se intampla asa si in istoria omenirii,
atunci cu mult mai mult ar trebui sa dureze lucrarea pregatirii
marelui eveniment din istoria intregii omeniri – procesul de
pregatire a venirii in lume a Domnului Iisus
Hristos.
Astfel trebuia sa se faca pregatirea neamului
omenesc pentru primirea invataturii marete a lui
Hristos.
Inchinarea la Dumnezeu cel adevarat, cunoasterea
Lui au fost si in timpurile vechi, si in cele mai apropiate,
specifice poporului ales al lui Dumnezeu. Celelalte popoare nu
aveau Revelatia care a fost data poporului lui Israel, deci vechii
pagani Il cunosteau pe Dumnezeu doar din manifestarile naturii
inconjuratoare. Religiile lor erau naturaliste, ele divinizau
inceputurile materialiste ale lumii, inchinandu-se luminatorilor
ceresti, tuturor stihiilor naturii, divinizau animale si pasari si
se inchinau la idolii facuti de ei insisi.
S-a cunoscut in vechime si religia poporului
indian – budista, dar ea era infinit de departe de cunoasterea lui
Dumnezeu. Cunostea doar desertaciunea vietii omenesti, respingea
viata, fiind o religie a pesimismului. De fapt, nu-L cunostea pe
Dumnezeu – se poate numi o religie fara
Dumnezeu.
Un mare popor al Antichitatii, poporul grec, L-a
cunoscut pe Dumnezeu doar partial – prin armonia si frumusetea din
jur. Era departe insa de cunoasterea lui Dumnezeu ca Unicul Care
Este, ca centru si punct central, al intregii vieti a lumii, al
intregii vieti omenesti. Cunoasterea lui Dumnezeu Unicul Care Este,
Care vesnic exista in Sine Insusi, a fost doar mostenirea poporului
ales, pentru ca acest popor Il cinstea pe Iahve, iar cuvantul
„Iahve” in limba ebraica veche inseamna „Cel ce
Este”.
Dar si aceasta cunoastere a lui Dumnezeu, si
aceasta inchinare adresata adevaratului Dumnezeu, a fost departe de
acea cunoastere care a fost data oamenilor in crestinism. Pentru ca
poporul lui Israel Il intelegea pe Dumnezeu ca pe Creatorul lumii,
justitiar si judecator. Ei erau aproape la fel de departe ca si
grecii antici si paganii de intelegerea lui Dumnezeu ca
iubire.
Esenta invataturii lui Hristos se reduce anume la
propovaduirea iubirii, a invataturii despre ea. Pentru intelegerea
acestui mare adevar trebuia pregatit poporul israelit, intreaga
lume, intreaga omenire.
Domnul Dumnezeu, inca din cele mai vechi timpuri,
a facut promisiuni neamului omenesc despre trimiterea Mantuitorului
in lume. Incepand cu Adam, primul om, Domnul a dat o fagaduinta,
inainte de izgonirea lui din Rai:
Samanta femeii va zdrobi capul
sarpelui.
Samanta femeii este Domnul Iisus Hristos, iar
femeia este Preasfanta Fecioara Nascatoare de Dumnezeu, Maica
Domnului.
Vechiul nostru stramos, Iacov, nepotul lui Avraam,
ne-a lasat o prorocie despre Mantuitorul lumii. Atunci cand inainte
de moarte ii binecuvanta pe cei 12 fii, i-a spus lui Iuda, din a
carui semintie trebuia sa Se arate lumii Domnul
Hristos:
Nu va lipsi sceptrul din mana lui Iuda si
carmuitor din coapsele lui, pana cand va veni Impaciuitorul si Lui
I se vor supune popoarele (Facere 49, 10).
El a vorbit despre Impaciuitorul. Acesta este unul
si acelasi cu Mantuitorul, pentru ca Mantuitorul a fost
Impaciuitorul oamenilor cu Dumnezeu. El a vorbit despre Fiul lui
Dumnezeu, Domnul Iisus Hristos, cu aproape doua milenii inainte de
Nasterea Sa.
Sfantul Proroc Isaia, de asemenea, a prevestit
venirea lui Hristos:
Si va veni Izbavitorul Sionului si va indeparta
necredinciosiile fiilor lui Iacov (Isaia 59,28)
Izbavitorul din Sion este Izbavitorul poporului
lui Israel, fiindca Sion numit acel munte pe care a fost ridicat
Templul lui Solomon, si sub numele de Sion este subinteles adesea
poporul evreu.
Nu numai Prorocul Isaia a prevestit venirea
Domnului lisus Hristos. Sa ascultam ce spune si Sfantul Proroc
Maleahi:
Iata, Eu il trimit pe Ingerul Meu, si el va
pregati calea inaintea fetei Mele, si Domnul pe Care voi Il cautati
va veni de indata in templul Sau, Ingerul legamantului pe Care voi
Il voiti (Maleahi 3, 1).
Si asa a si fost. Prorocul Maleahi prin aceste
cuvinte vorbea despre Sfantul Ioan Botezatorul, care a pregatit
calea Domnului Iisus Hristos. Atunci a venit Domnul, a venit Cel pe
care poporul evreu Il cauta, Ingerul Sfantului, pe Care Il
astepta.
Dar cea mai importanta profetie despre Domnul
Iisus Hristos a fost data de marele Proroc Daniel cu multi ani
inainte de Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos. Iata ce spune
acesta:
Sa stii si sa intelegi ca de la iesirea poruncii
pentru zidirea din nou a Ierusalimului si pana la Cel-Uns —
Cel-Vestit—sunt sapte saptamani si saizeci si doua de saptamani (el
Il numeste pe Hristos chiar si pe nume); si atunci poporul se va
intoarce si se vor zidi pietele si zidul in vremuri de stramtorare.
Si dupa cele saizeci si doua de saptamani, Cel-Uns va pieri, fara
sa se gaseasca vreo vina in El; si va darama cetatea si templul, si
sfarsitul cetatii va veni prin potopul maniei lui Dumnezeu si pana
la capat va fi razboi —prapadul cel hotarat (Daniel 9,
25-26).
Prorocul vorbeste despre faptul ca vor trece
saizeci si doua de saptamani de ani din momentul in care poporul
lui Israel se va intoarce din robia babiloniana, va reconstrui
zidurile Ierusalimului si templul lui. El spune ca din acel moment
pana la moartea Domnului Iisus Hristos vor trece saptezeci de
saptamani de ani.
Dar ce este o saptamana de
ani?
O saptamana de ani reprezinta sapte ani, fiindca
vechii israeliteni masurau anii cu saptamana. Fiecare al saptelea
an se numea an sabbatic, si in acel an erau eliberati toti robii.
Asadar saptamana de ani inseamna sapte ani, iar saptezeci de
saptamani de ani inseamna 490 de ani. Priviti cat este de uimitor!
Domnul Iisus Hristos, exact dupa cuvantul Prorocului Daniel, a fost
rastignit peste 490 de ani dupa revenirea poporului lui Israel din
robia babiloniana.
Prorocul Daniel spune ca, dupa ce va fi condamnat
la moarte Hristos, va fi distrus Templul din Ierusalim. Si asa s-a
si intamplat, dupa cum stiti, dupa 70 de ani de la rastignirea lui
Iisus Hristos. Dupa ce Ierusalimul a fost cucerit de catre
comandantul Vespasian, comandantul roman Titus a distrus pana in
temelii Templul din Ierusalim. Toate acestea au fost profetite de
Prorocul Daniel cu 490 de ani inainte de rastignirea Domnului
nostru Iisus Hristos.
Dar iata si alte cuvinte ale acestui
proroc:
Vazut-am in vedenie de noapte, si, iata, pe norii
cerului venea Cineva ca Fiul Omului, si a venit la
Cel-Vechi-de-Zile, si a fost adus in fata Acestuia (Daniel 7,
13).
Vechi-de-Zile este numit
Dumnezeu-Tatal.
Si Lui I s-a dat stapanirea, slava si imparatia
(Daniel 7, 14).
Nu sunt acestea oare prorocii directe despre
Domnul Iisus Hristos?
Iata ce spune sfantul Proroc
Zaharia:
Bucura-te foarte, fiica Sionului, veseleste-te,
fiica Ierusalimului: iata, Imparatul tau vine la tine drept si
biruitor, bland si Calare pe asin, pe manzul asinei (Zaharia 9,
9).
El prorocea despre acest Imparat, despre Domnul
nostru Iisus Hristos, Care, dupa cum stiti, a intrat solemn, cu
putin timp inainte de rastignire, in Ierusalim, calare pe o asina.
In aceasta prorocie n-a fost relatat numai faptul aratarii Domnului
Iisus Hristos, dar a fost anticipat cu o precizie extraordinara si
faptul intrarii Sale triumfale in Ierusalim.
Cel mai mare dintre toti prorocii este Isaia,
numit si Evanghelistul Vechiului Testament, deoarece nimeni ca
dansul n-a profetit atat de deplin si de clar tot ceea ce este mai
important in legatura cu aratarea si viata Domnului Iisus Hristos
si cu intreaga Sa activitate.
Capitolul 53 din cartea Profetului Isaia incepe cu
urmatoarele cuvinte:
Cine va crede ceea ce noi am auzit si bratul
Domnului cui i se va descoperi? Crescut-a inaintea Lui ca o odrasla
si ca o radacina in pamant uscat; nu avea nici chip, nici frumusete
ca sa ne uitam la El si nici o infatisare ca sa ne fie drag.
Dispretuit era si cel din urmd dintre oameni; am al durerilor si
cunoscator al suferintei, unul inaintea caruia sa-ti acoperi fata;
dispretuit si nebagat in seama.
Dar El a luat asupra-Si durerile noastre si cu
suferintele noastre S-a impovarat. Si noi Il socoteam pedepsit,
batut si chinuit de Dumnezeu. Dar El fusese strapuns pentru
pacatele noastre si zdrobit pentru faradelegile noastre. El a fost
pedepsit pentru mantuirea noastra si prin ranile Lui noi toti ne-am
vindecat.
Toti umblam rataciti ca niste oi, fiecare pe calea
noastra, si Domnul a facut sa cada asupra Lui faradelegile noastre,
ale tuturor. Chinuit a fost, dar S-a supus si nu Si-a deschis gura
Sa; ca un miel spre junghiere S-a adus si ca o oaie fara de glas
inaintea celor ce o tund, asa nu Si-a deschis gura
Sa…
Mormantul Lui a fost pus Ianga cei fara de lege si
cu cei facatori de rele, dupa moartea Lui, dar El a fost
inmormantat de cel bogat, pentru ca n-a savarsit nici o nedreptate
si nici inselaciune nu fusese in gura Lui (Isaia 53, 1-7,
9).
Nu vedeti oare, in aceste cuvinte, adevaratul chip
al Domnului Iisus Hristos, Care in toata viata Sa omeneasca,
incepand cu nasterea in Betleem, a fost cel mai simplu, cel mai
neinsemnat om, a fost fiul unor oameni lipsiti de faima, pentru ca
pe Iosif tamplarul il considerau gresit drept tata al Lui? In El nu
exista nimic iesit din comun, era extrem de simplu, toata viata Lui
pamanteasca a fost foarte modesta.
Cine putea sa dea crezare acestei prorocii? N-au
putut sa creada evreii, pentru ca Il asteptau pe Mesia ca pe un
mare imparat plin de slava, Care va supune toate popoarele, Care va
deveni stapanitor a toata lumea, Care va veni la conducere si va
lua puterea.Acestia nu puteau sa creada ca El va fi injosit de
oameni, ca Isi va incheia viata ca un raufacator, pe Crucea
Golgotei. Gandeau ca este chinuit pentru ca S-a facut vinovat
inaintea lui Dumnezeu, dar El suferea de buna voie, suferea pentru
noi, si pentru pacatele noastre El a fost pironit pe Cruce. Ca un
miel in fata celui ce il tunde, asa nu Si-a deschis gura
Sa.
Acelasi Proroc Isaia a vorbit despre Hristos
folosind aceste cuvinte:
Iata sluga Mea pe Care o sprijin, Alesul Meu,
intru Care binevoieste sufletul Meu. Pus-am peste El Duhul Meu si
El va propovadui popoarelor legea Mea; nu va striga, nici nu va
grai tare si in piete nu se va auzi glasul Lui; trestia franta nu o
va zdrobi si festila ce fumega nu o va stinge; El va propovadui
legea Mea cu credinciosie (Isaia 42, 1-3).
In aceste cuvinte este descris exact chipul bland
si smerit al Domnului Iisus Hristos, Care niciodata nu Si-a
ridicat vocea la nefericitii care piereau, pe pacatosi ii mantuia,
ii ierta precum a iertat-o pe acea femeie pacatoasa, pe care evreii
au prins-o in adulter si voiau s-o ucida cu
pietre.
In continuare Isaia stabileste scopul si
insemnatatea venirii Domnului, scopul vietii si activitatii Lui: va
veni pentru ca sa deschida ochii orbilor,
sa-i scoata din legaturi pe cei legati si din adancul temnitei pe
cei ce stau in intuneric.
Va veni sa-i conduca pe cei orbi pe calea pe care
ei n-o cunosteau inca.
Era orb neamul omenesc, nu cunostea calea cea
adevarata si, atunci cand S-a aratat Hristos, Care spunea despre
Sine: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata, doar atunci poporului lui
Israel i-a rasarit lumina cea adevarata, s-au deschis ochii lor
orbi si au cunoscut caile Domnului.
Este uimitor ca prorocii nu vorbeau doar in
termeni generali despre Domnul Iisus Hristos, ci profeteau si
evenimente particulare ale vietii Lui, de exemplu moartea pe Cruce
despre care citim la Prorocul Zaharia:
Atunci voi varsa peste casa lui David si peste
locuitorii Ierusalimului duhul darului si al indurarii, si ei vor
privi la Mine, Cel pe Care L-au strapuns, si vor face plangere
asupra Lui, cum se face pentru un fiu unul-nascut si-L vor jeli ca
pe cel intai nascut (Zaharia 12, 10).
Prorocul David, la Psalmii sai a profetit
:
Ca m-au incojurat caini multi, adunarea celor
vicleni M-a impresurat, strapuns-au mainiile Mele si picioarele
Mele. Numarat-au toate oasele Mele, iar ei priveau si se uitau la
Mine; impartit-au hainele Mele lorusi, iar pentru camasa Mea au
aruncat sorti (Psalmul 21,16-18).
Toate acestea le-a prorocit David cu 1000 de ani
inainte de nasterea Domnului nostru Iisus
Hristos.
Si iata ce a mai prorocit:
Si mi-au dat mie in bautura
fiere.
Voi stiti ca I-au dat Domnului Iisus Hristos sa
bea fiere amestecata cu otet, in timpul rastignirii Lui. Si aceasta
a vazut Sfantul Proroc David cu ochii sai duhovnicesti, cu 1000 de
ani inainte. Prorocul Isaia a profetit si faptul ca Domnul lisus
Hristos, numarat cu raufacatorii, va fi ingropat de cel bogat. Si
voi stiti ca El a fost ingropat in gradina lui Iosif din
Arimateea.
Multe am putea vorbi despre cuvintele minunate din
cartile profetice, despre Domnul Iisus Hristos. Dar este
suficient.
Din cele ce v-am spus, in fata voastra se
contureaza imagini marete, grandioase, care uimesc mintea
omeneasca, ale profetiilor despre Domnul Iisus Hristos. Sa nu-i
cinstim oare pe acesti barbati mari, alesi de Dumnezeu, sa nu le
cinstim oare pomenirea si in prezent, mai inainte sa sarbatorim
Nasterea Domnului Iisus Hristos?
Sa nu-i cinstim oare pentru ca, din cauza acestor
prorocii, erau supusi grelelor urmariri, persecutiilor, chinurilor
si mortii cumplite? Fiindca ati auzit din Apostolul zilei cat de
mult au suferit acesti oameni, cum au fost izgoniti si s-au ascuns
in munti, cum a fost taiat cu fierastraul marele Proroc Isaia, cum
au fost omorati si greu prigoniti aproape toti
sfintii.
Sa nu-i cinstim oare pe stramosii nostri, Care au
fost mari drepti, sa nu-i cinstim oare pe stramosul Avraam, tare a
aratat o asemenea ascultare uimitoare voii lui Dumnezeu: dupa
primul cuvant al Domnului, el a lasat pe tatal sau, patria si a
plecat pe o cale necunoscuta in pamantul Canaanului, asa cum i-a
randuit lui Domnul? Nu s-a dat in laturi sa-l aduca jertfa pe
unicul sau fiu, Isaac, dar a fost oprit de un
inger!
Sa nu-l cinstim oare pe Iosif, stranepotul lui
Avraam, in care Cuviosul Efrem Sirul gaseste multe trasaturi care
il fac asemanator Domnului Iisus Hristos
Insusi?
Sa nu-l cinstim oare pe marele Proroc Moise, cu
care a vorbit Dumnezeu Insusi, care a primit de la Dumnezeu cele
zece porunci ale Vechiului Testament; sa nu-l cinstim oare pe acela
care in Sfanta Scriptura este numit cel mai bland dintre toti
oamenii?
Sa nu-i cinstim oare pe toti cei care au condus
omenirea spre primirea propovaduirii Evangheliei lui
Hristos?
Sa cinstim dar pomenirea lor, nu doar cu
cuvintele, nu doar cu predica pe care o auziti de la mine, nu doar
cu Liturghia pe care o savarsim astazi intru pomenirea lor. Sa le
cinstim pomenirea prin aceea ca ne vom deschide inimile noastre in
fata Domnului Iisus Hristos Cel ce va sa vina!”
5 ianuarie 1946
(Din: Sfantul Luca al Crimeei, “Predici”, Editura
Sophia, Bucuresti, 2010)
Sursa: Cuvântul Ortodox
