Evanghelia
Matei 2,
13-23
După plecarea magilor, iată îngerul Domnului se
arătă în vis lui Iosif, zicând: Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama
Sa, fugi în Egipt şi stai acolo până ce-ţi voi spune, fiindcă Irod
va căuta Pruncul ca să-L omoare. Iar el, sculându-se, a luat
noaptea Pruncul şi pe Mama Sa şi au plecat în Egipt. Şi au stat
acolo până la moartea lui Irod, ca să se împlinească cuvântul spus
de Domnul prin prorocul: «Din Egipt am chemat pe Fiul Meu». Iar
când Irod a văzut că a fost amăgit de magi, s-a mâniat foarte tare
şi, trimiţând, a ucis pe toţi pruncii care erau în Betleem şi în
toate hotarele lui, de doi ani şi mai în jos, după timpul pe care
îl aflase de la magi. Atunci s-a împlinit ceea ce se spusese prin
Ieremia Prorocul: «Glas în Rama s-a auzit, plângere şi tânguire
multă; Rahela îşi plânge copiii şi nu voieşte să fie mângâiată,
pentru că ei nu mai sunt». După moartea lui Irod, iată că îngerul
Domnului s-a arătat în vis lui Iosif, în Egipt, şi i-a zis:
Scoală-te, ia Pruncul şi pe Mama Sa şi mergi în pământul lui
Israel, căci au murit cei ce căutau să ia viaţa Pruncului. Iosif,
sculându-se, a luat Pruncul şi pe Mama Sa şi au venit în pământul
lui Israel. Dar auzind că domneşte Arhelau în Iudeea, în locul lui
Irod, tatăl său, Iosif s-a temut să meargă acolo şi, luând poruncă
în vis, s-a dus în părţile Galileei. Şi, venind, a locuit în oraşul
numit Nazaret, ca să se împlinească ceea ce s-a spus prin proroci,
că Nazarinean Se va chema.
Pr. Cleopa Ilie -
Despre visuri, vedenii, minuni și prooroci
mincinoși
Iubiți credincioși,
Dumnezeiasca Evanghelie de azi ne vorbește de
visul Sfântului și dreptului Iosif și de porunca îngerului lui
Dumnezeu care i S-a arătat și i-a zis: “Sculându-te, ia Pruncul și
pe mama Lui și fugi în Egipt și stai acolo până ce îți voi spune
ție” (Matei 2, 13). Aceasta m-a îndemnat să vorbim astăzi despre
visuri și vedenii și despre deosebirea lor. Trebuie să știm că
visurile sunt deosebite. Că sunt visuri de la Dumnezeu, sunt și de
la diavoli, sunt visuri de la fire și de alte multe pricini. Și
dacă le-am crede așa repede, fără să știm deosebirea lor, ușor ne
putem rătăci.
Noi, fiii Bisericii ortodoxe, știm că toate
visurile și vedeniile care sunt scrise în Sfânta Scriptură au fost
recunoscute de Biserica Universală-Ortodoxă și sunt bune și de la
Dumnezeu. Dumnezeu S-a arătat lui Noe și i-a poruncit să facă
corabia (Facere 6, 14). Dumnezeu s-a arătat lui Avraam în chip de
trei îngeri la stejarul Mamvri (Facere 18, 1-3). Iacov a avut
vedenie dumnezeiască în drum spre Mesopotamia (Facere 21, 12).
Iosif a avut vis de la Dumnezeu (Facere 37, 6). Tot așa Moise a
avut descoperiri și vedenii de la Dumnezeu (Ieșire 3, 2). La fel,
Sfinții Prooroci au avut vedenii de la Dumnezeu (Isaia 6, 15;
Ieremia 24, 1; Iezechiel 10, 9). Mai multe vedenii au avut Sfântul
Prooroc Daniil (Daniil 7, 11) și Sfântul Prooroc Zaharia (Zaharia
2, 7).
Despre visuri și vedenii vorbește și dreptul Iov,
zicând: “Dumnezeu îi vorbește prin vis și prin vedenii nopții când
somnul se lasă peste oameni și când ei dorm în așternuturile lor”
(Iov 33, 15). În alt loc, același sfânt și dumnezeiesc Iov, zice:
“Tu mă spăimântezi prin visuri și cu vedenii mă îngrozești” (Iov 7,
14). În altă parte a Sfintei Scripturi, Dumnezeu zice: “De va fi
întru voi prooroc Domnului, Mă voi arăta lui în vedenii și în somn
îi voi grăi lui” (Numerii 12, 6).
Despre vedenii și visuri vorbește Dumnezeu prin
gura proorocului Ioil, zicând: “După aceea voi turna din Duhul Meu
peste tot trupul și vor prooroci feciorii voștri și fetele voastre,
iar bătrânii voștri, visuri vor visa, iar tinerii voștri vedenii
vor avea” (Ioil 3, 1). În Legea Darului au avut vedenii de la
Dumnezeu Sfântul Apostol Petru (Fapte 11, 5), precum și Sfântul
Apostol Pavel (Fapte 9, 3). Vedenii și descoperiri cu totul
dumnezeiești a avut și Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan de
Dumnezeu Cuvântătorul (Apocalipsa 1, 10). Vise de la Dumnezeu a
avut și Sfântul și Dreptul Iosif, logodnicul prea Sfintei Fecioare
Maria (Matei 1, 20-24; 2, 13; 2, 19-20). Vedenie de la Dumnezeu a
avut și Sfântul Apostol și întâiul mucenic și Arhidiacon Ștefan
(Fapte 7, 55). În multe locuri ale Sfintei Scripturi găsim multe
mărturii despre vise, vedenii și descoperiri arătate de Dumnezeu
patriarhilor, proorocilor, apostolilor, oamenilor sfinți și
cuvioșilor părinți aleși de Dumnezeu, prin care El a binevoit să-Și
arate slava, voia și poruncile Sale spre folosul de obște al
neamului omenesc.
Iubiți credincioși,
Să ne întrebăm: este bine ca noi creștinii să
credem orice vis și orice vedenie fără nici o cercetare? Nu! Pentru
că sunt nenumărate vedenii și visuri de la diavoli, prin care omul
neiscusit, de le crede, se duce în pierzare și el și toți care vor
cădea în mreaja vedenilor, a visurilor și a nălucirilor aduse de
Satana și de slugile lui. Tocmai de aceea Iisus Hristos, prin gura
sfinților Săi prooroci, ne face atenți să nu credem și să nu
ascultăm de proorocii mincinoși și de vedeniile lor cele
înșelătoare. Iată ce zice Dumnezeu prin gura marelui Prooroc
Ieremia, în această privință: “Așa zice Domnul Savaot: Nu ascultați
cuvintele proorocilor, că în deșert își fac vedenii, din gura lor
grăiesc și nu din gura Domnului” (Ieremia 23, 16). Și iarăși zice:
“N-am trimis Eu pe acești prooroci, ci ei alergau. Nici am grăit
către ei, ci ei prooroceau” (Ieremia 23, 21). Și iarăși zice:
“Auzit-am cele ce grăiesc proorocii. Căci ei proorocesc în numele
Meu minciuni, zicând că vis au visat” (Ieremia 23, 25). Și iarăși
zice: “Pentru aceea, iată, Eu am necaz pe proorociii ce grăiesc
vise și povestindu-le, înșeală pe poporul Meu cu minciunile lor și
cu înșelăciunile lor, dar Eu nu i-am trimis pe ei și Eu nu le-am
poruncit lor și nu vor fi de nici un folos poporului acestuia”
(Ieremia 23, 32).
Iată acum după ce semne se pot cunoaște
adevăratele proorocii. Întâi ele trebuie să împlinească aceleași
condiții ca și minunile Mântuitorului, ale Sfinților Apostoli și
ale Sfinților Părinți. Al doilea ele trebuie să predice un singur
Dumnezeu. Adevăratele proorocii nu aduc nebunie și mândrie celor ce
le vorbesc; nu sunt înșelătoare, iar cel ce le vorbește nu umblă
după câștig, după averi, nu se grijește de cele necesare vieții, ci
se mulțumește cu întreținerea pe care i-o trimite Dumnezeu.
Adevăratele proorocii se împlinesc întotdeauna, iar cel ce le
vorbește din partea lui Dumnezeu este gata să sufere pentru ele,
chiar până la moarte.
Dar e nevoie să vorbim ce sunt minunile. "Minunile
sunt fapte dumnezeiești mai presus de minte și de puterea
omenească. Ele sunt fapte săvârșite în firea văzută, numai cu
puterea lui Dumnezeu, ce întrec legile minții și ale firii. Ele se
fac în momente extraordinare, hotărâte de Ziditor, și urmăresc
luminarea și îndreptarea noastră în vederea mântuirii. Minunile
arată voința lui Dumnezeu și tâlcuiesc căile Sale cele necunoscute.
Dumnezeu este cel dintâi și cel mai mare făcător de minuni ca Unul
ce este Însuși izvorul lor".
După ce se cunosc adevăratele minuni? Minunile
adevărate se deosebesc de cele mincinoase prin mai multe condiții
din care însemnăm:
- Să fie vrednice de numele lui Dumnezeu și mai
ales să fie cuprinse în Sfânta Scriptură și în Sfânta
Tradiție;
- Să nu se tăgăduiască unele pe altele sau să se
opună unele altora;
- Să nu contrazică Sfânta Scriptură sau Sfânta
Tradiție;
- Să urmărească mântuirea sufletelor
omenești;
- Să aducă folos și spor vieții
sufletești;
- Săvârșitorul minunii să grăiască numai adevărul,
să ducă o viață fără pată și să nu urmărească interese personale
sau scopuri egoiste;
- Să îndrepte viața celor ce văd
minunea;
- Să poarte în ele siguranța și puterea Duhului
lui Dumnezeu;
- Să dovedească lucrarea proniei dumnezeiești.
(Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, M-rea Neamț, 1965, p.
14-15)
Ce sunt vedeniile? Vedeniile sunt arătări
pricepute de ochii minții, fie în stare de funcționare normală a
organismului, fie în somn complet sau pe jumătate, fie în
extaz.
Cum se cunosc adevăratele vedenii? Vedeniile care
lasă în suflet liniște, pace, umilință și dragoste multă pentru
Dumnezeu și oameni pot fi considerate bune, după ce s-au verificat,
precum cea de pe drumul Emausului: “Au nu era inima noastră arzând
întru noi?” (Luca 24, 32) (Ierom. Nicodim Sachelarie, Pravila
Bisericească, 1940, p. 319-321).
Mai luminat arată Sfântul Maxim Capsocalivitul
care sunt semnele adevăratelor vedenii, în convorbirea sa cu
Sfântul Grigorie Sinaitul, zicând: "Iar semnele Harului, în vremea
vedeniilor adevărate, când se apropie de om darul Sfântului Duh,
sunt acestea: îi adună mintea; îl face să fie cu luare aminte și
smerit; îi aduce aminte pomenirea morții, a păcatelor, a Judecății
de apoi și a muncilor veșnice; îi face sufletul umilit și ochii
blânzi și plini de lacrimi. Cu cât se apropie darul de om cu atât
îl îmblânzește în suflet și-l mângâie prin sfintele patimi ale
Domnului nostru Iisus Hristos și prin nemărginita Lui iubire de
oameni îi pricinuiește în minte vedenii înalte și
adevărate".
Să arătăm și ce sunt visurile. "Visul este o
mișcare a minții în nemișcarea trupului", spune Sfântul Ioan
Scărarul. Cum se cunoaște un vis dacă este adevărat? Același Sfânt
Ioan Scărarul zice așa: "Visele care ne vestesc muncă și judecată,
sunt de la Bunul Dumnezeu. Iar dacă vor veni cu deznădejde, acelea
sunt de la diavolul" (Filocalia IX, Cuvântul 3, p. 14). Încă și
Sfântul Diadoh al Foticeei zice: "Visurile trimise sufletului din
iubirea de oameni a lui Dumnezeu sunt mărturiile neînșelătoare ale
unui suflet sănătos".
Dar să vedem ce sunt proorocii mincinoși
(sectanții). Proorocii mincinoși sunt "lupi răpitori" (Matei 7,
15). Proorocii mincinoși sunt "fii ai celui viclean" (Matei 13,
38). Proorocii mincinoși sunt neghinele țarinei lui Hristos care
este lumea creștină (Matei 13, 27). Proorocii mincinoși sunt "vase
ale mâniei lui Dumnezeu" (Romani 9, 22). Proorocii mincinoși sunt
"fii ai gheenei" (Matei 23, 15). Toate sectele rupte de Trupul lui
Hristos care este Biserica ortodoxă (Romani 12, 5; Efeseni 4, 14),
sunt numiți "prooroci mincinoși și fii ai celui viclean" (Matei 13,
28).
În ce vreme se vor arăta cei mai mulți prooroci
mincinoși? După cuvântul Mântuitorului cei mai mulți “prooroci
mincinoși și hristoși mincinoși se vor arăta în vremile cele de
apoi și vor înșela pe mulți” (Matei 24, 11; Marcu 13, 6). Cum se
pot cunoaște proorocii mincinoși? Să știți și să țineți minte că
proorocii mincinoși se pot cunoaște după aceste
semne:
- Se cunosc după faptele lor (Matei 7, 16-20; Luca
6, 44);
- Învață pentru bani (Iezechiel 13, 19; Miheia 3,
11);
- Proorociile lor nu se împlinesc niciodată
(Deuteronom 18, 22);
- Vestesc pace celor răi (Iezechiel 13, 10;
Ieremia 6, 14; 8, 11; 14, 13);
- Sânt iubiți de cei răi (Ieremia 5, 21; Miheia 2,
11);
- Proorocesc vedenii mincinoase și năluciri ale
inimii lor (Ieremia 14, 14; 23, 15; Plângerile lui Ieremia 12,
14);
- Nu ascultă și nu spun profeții drepte și
adevărate (Neemia 9, 30; Ieremia 7, 24-26);
- Îndrăznesc a vorbi minciuni în numele Domnului
(Ieremia 14, 14; 23, 26; 27, 15; 29, 9);
- Sânt urâciune înaintea Domnului (Deuteronom 18,
10-12; Ieremia 23, 30-32; Iezechiel 13, 8);
- Sânt trimiși ca pedeapsă de la Dumnezeu (III
Regi 21, 22-25; II Paralipomena 18, 1; 11, 21).
Iar minunile false și mincinoase se cunosc după
aceste semne:
- Nu sunt vrednice de numele lui Dumnezeu, nefiind
cunoscute în Sfânta Scriptură și Sfânta
Tradiție;
- Nu se săvârșesc cu mijloace cu care au fost
făcute minunile Mântuitorului și ale Sfinților;
- Contrazic Sfânta Scriptură și Sfânta
Tradiție;
- Se contrazic una pe alta și se opun unele
altora;
- Nu urmăresc mântuirea sufletului omenesc, ci
mândria și lauda;
- Nu aduc folos și spor vieții sufletești, ci
păcatului și morții;
- Săvârșitorul este mincinos, trufaș, nesupus,
plin de păcate și lucrează cu scopuri personale și
egoiste;
- Minunile mincinoase niciodată n-au putere și har
de a îndrepta patimile celor ce văd minunile;
- Minunile mincinoase nu poartă în ele siguranța
și puterea Duhului Sfânt;
- Minunile mincinoase nu dovedesc lucrarea proniei
lui Dumnezeu;
- Minunile mincinoase pot amăgi repede pe cei
nelegiuiți și pe fiii pierzării care n-au primit iubirea adevărului
(II Tesaloniceni 2, 9-11);
- Minunile cele mincinoase și minunile cele
viclene și înșelătoare pe care le vor face antihriștii și slugile
lui, numai pe aceia îi vor putea înșela ale căror nume nu sunt
scrise în cartea Vieții.
Cum se cunosc vedeniile înșelătoare ale
proorocilor mincinoși? Vedeniile înșelătoare ale proorocilor
mincinoși sunt acelea ce le săvârșește diavolul, prin îngăduința
lui Dumnezeu, din pricina nesincerității omului și a păcatelor lui
tăinuite. Diavolul angajează starea sufletelor bolnave, nesincere,
neascultătoare și cuprinse de ură față de tot ce este pe placul
lor, indiferent de binele în sine. Celor înșelați, diavolul le dă
chiar imbold de efort ascetic, de credință și de fapte bune, mai
ales celor ce dispun de un firesc potolit, înfăptuind astfel o
evlavie diavolească cu care se silește să înșele chiar și pe cei
aleși.
Vedeniile care lasă în suflet tulburare sub orice
formă sunt de la diavolul. Acest lucru îl adeverește Sfântul Maxim
Capsocalivitul în convorbirea cu Grigorie Sinaitul din Sfântul
Munte al Athosului: "Când duhul cel rău al înșelăciunii se apropie
de om, îi tulbură mintea și îl sălbăticește, îi face inima aspră și
întunecată, îi pricinuiește temere și trufie, îi slăbănogește
ochii, îi tulbură creierii, îi înfiorează tot trupul. Îi arată cu
nălucire înaintea ochilor lumină nu strălucită și curată; îi face
mintea tulburată și demonizată și îl îndeamnă să zică cu gura lui
cuvintele necuviincioase și hulitoare. Acela care vede pe duhul
înșelăciunii de multe ori se iuțește și este plin de mânie și
totdeauna se fălește cu faptele sale. Smerenia cu desăvârșire nu o
știe, nici plânsul cel adevărat și lacrimile. Se află fără de
sfială și fără frică de Dumnezeu zace în patimi și în cele din urmă
își iese cu totul din minte și vine la pierzarea cea desăvârșită"
(Filocalia, vol. I, Sibiu 1940, p. 353-359).
Iar visurile înșelătoare se cunosc după
următoarele semne: ele nu rămân întru aceeași înfățișare, nici nu
arată multă vreme o formă netulburată. Căci ceea ce nu au diavolii
din voie liberă, ci împrumută din dorința de a amăgi, nu poate să-i
îndestuleze pentru multă vreme. De aceea spun lucruri mari și
amenință cumplit, luând uneori chipuri de ostași, iar uneori cântă
în suflete cu strigare. Dar mintea, recunoscându-i din aceasta,
când este curată, trezește trupul. Iar uneori se bucură că a
cunoscut viclenia lor. De aceea, vădindu-i adeseori, chiar în vis
îi înfurie groaznic. Dar se întâmplă uneori că și visele cele bune
nu aduc bucurie sufletului, ci așează în el ca într-o stare dulce
și lacrimi fără de durere. Iar aceasta se întâmplă celor ce au
înaintat mult în smerita cugetare (Ibidem).
Sfântul Ioan Scărarul zice: "Diavolii slavei
deșarte și mândriei, pe cei slabi la minte, în visuri și în vedenii
înșelătoare, îi fac prooroci". Și iar zice: "Când vom începe în a
ne pleca diavolilor și a cugeta visurile lor, apoi și deștepți
fiind noi, ne batjocoresc". Și iarăși zice: "Cela ce viselor se
încrede, cu totul este neiscusit. Iar cela ce nu crede în vise,
filosof este" (Scara, Cuvântul 3, p. 14).
Să arătăm și mărturia Sfintei Scripturi care zice:
“Deșarte nădejdi și mincinoase sunt omului neînțelegător să prindă
umbra și să alerge după vânt. Așa este cel ce crede viselor; și
iarăși: Vrăjile și descântecele și visele deșarte sunt, și iarăși
zice: Căci pe mulți i-au înșelat și au căzut cei ce au nădăjduit în
ele” (Isus Sirah 34, 1-70).
Iubiți credincioși,
Aceasta este ultima Duminică a anului, închinată
Nașterii Domnului. Am vorbit în această Duminică despre adevăratele
și falsele vise, vedenii și profeții, pornind de la visele
Sfântului și dreptului Iosif, căruia îi poruncea Dumnezeu prin
arhanghelul Gavriil să fugă cu Fecioara Maria și Pruncul Iisus
Hristos din fața mâniei lui Irod.
În această privință vă îndemn ca să luați aminte,
că s-au înmulțit la noi și în lume tot felul de secte și de
"profeți mincinoși" care se declară că sunt "trimișii" lui Dumnezeu
și învață lucruri străine de credința și trăirea noastră ortodoxă.
Vă rugăm să nu-i ascultați, că sunt de la cel rău. Sânt unii care
cred în vise și așa zise "vedenii" sau "descoperiri" și învață pe
credincioși practici străine de Biserica și cultul ortodox.
Feriți-vă de toți aceștia și ascultați numai de Biserică, de
sfinții ei, de preoți și slujitori. Când aveți vreo nedumerire,
alergați la preoți și la sfintele mănăstiri și întrebați ce trebuie
să faceți și cum să credeți ca să vă mântuiți.
Acum la sfârșit de an, să ne rugăm Bunului și
Atotmilostivului nostru Mântuitor, Cel născut din Fecioara Maria
pentru mântuirea noastră, să ne ierte păcatele făcute în anul
trecut și să ne binecuvânteze începutul și curgerea anului viitor,
să-l trecem cu pocăință și folos după voia lui
Dumnezeu.
Să-L rugăm pe Domnul nostru Iisus Hristos să
întărească dreapta credință și Biserica cea dreptmăritoare în lume,
să ne dea păstori și părinți duhovnicești buni, iar peste oameni
să-și reverse din belșug, bucuria și lumina Duhului Sfânt.
Amin.
Sursa: Doxologia
