Când se seamănă sămânţa, puterea căldurii şi a
luminii trebuie să pătrundă înăuntru ca s-o facă să
crească.
Când se plantează pomul, puterea vântului trebuie
să vină ca să-l facă puternic şi să-şi întărească
rădăcina.
Când gospodarul îşi construieşte casa, el caută
puterea rugăciunii, ca să-i sfinţească casa.
Domnul nostru Iisus Hristos a semănat sămânţa de
cel mai mare preţ în câmpul lumii acesteia. Trebuia să vină puterea
Sfântului Duh, ca să-i dea căldură şi lumină, şi să o facă să
crească.
Dumnezeu Fiul a semănat Pomul Vieţii în câmpurile
deşerte şi necultivate ale morţii. Trebuia ca vârtejul puternic al
Duhului să respire în el, ca să întemeieze Pomul
Vieţii.
Înţelepciunea lui Dumnezeu de dinaintea veşniciei
se făcuse sălaşuri de suflete alese ale oamenilor. Puterea şi
înţelepciunea Duhului lui Dumnezeu trebuia să pogoare în acest
sălaş şi să-l sfinţească.
Mirele Dumnezeiesc Îşi alesese Mireasa Sa,
Biserica sufletelor curate, şi Duhul bucuriei veşnice trebuia să
pogoare ca să unească cerul şi pământul cu un inel, şi să
înveşmânteze Mireasa în haină de nuntă.
Toate urmau să se întâmple aşa cum au fost
proorocite. Duhul Sfânt a fost făgăduit şi Duhul Sfânt a venit.
Cine putea să făgăduiască venirea pe pământ a Duhului Atotputernic
afară numai de Cel care ştia că Duhul va face ascultare şi va veni?
Şi cui va putea să dea asemenea ascultare grabnică dacă nu Celui
Unuia faţă de care El are iubire desăvârşită?
O, cât de desăvârşită este iubirea binevoitoare,
ca să arate ascultare desăvârşită! Această iubire desavârşita nu se
poate arăta desăvârşit în nici un alt chip decât numai în ascultare
desăvârşită. Iubirea este cu grijă mare în toata vremea şi în tot
ceasul, şi cu dorinţa şi graba de a asculta pe cel iubit. Şi din
ascultare desăvârşita vine, ca un izvor de lapte şi miere, bucurie
desăvârşită, care face iubirea un lucru frumos.
Tatăl are iubire desăvârşită pentru Fiul şi Duhul
Sfânt; Fiul are iubire desăvârşită pentru Tatăl şi pentru Duhul; şi
Duhul are iubire desăvârşită pentru Tatăl şi pentru
Fiul.
Datorită acestei iubiri desăvârşite, Tatăl este
Slujitorul grabnic al Fiului şi al Duhului, tot aşa cum este Fiul
faţă de Tatăl şi de Duhul, şi Duhul faţă de Tatăl şi de
Fiul.
Iubirea desăvârşită Îl face pe Tatăl slujitor
desăvârşit al Fiului şi al Duhului; aşa cum face Fiul Tatălui şi
Duhului, şi Duhul Tatălui şi Fiului. Precum nici un fel de iubire
din lumea zidită nu se poate asemăna cu iubirea împărtăşită de
către fiecare dintre Persoanele Dumnezeieşti, tot aşa nici o
ascultare nu poate fi asemenea ascultării lor, Una de Cealaltă
Persoană.
“Lucrul pe care Mi L-ai dat să-l fac, l-am
săvârşit” (Ioan 17:4); “Facă-se voia Ta” (Matei 6:10). Nu arată
aceste cuvinte ascultarea desăvârşită a Fiului faţă de
Tatăl?
“Părinte … Eu ştiam că întotdeauna Mă asculţi”
(Ioan 11:41-42), a spus Domnul când l-a înviat pe Lazăr; şi mai
târziu, El a strigat cu un prilej oarecare: “Părinte,
preaslăveşte-Ţi numele!” Atunci a venit glas din cer: “Şi L-am
preaslăvit şi iarăşi Îl voi preaslăvi” (Ioan 12:28). Nu arată toate
astea ascultarea desăvârşită a Tatălui faţă de
Fiul?
“Şi Eu voi ruga pe Tatăl şi alt Mângâietor vă va
da vouă, ca să fie cu voi în veac” (Ioan 14:16); “Iar când va veni
Mângâietorul, … Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre
Mine” (15:26). Şi într-adevăr, în a cincizecea zi după Înviere,
Mângâietorul, Duhul adevărului, S-a pogorât peste cei cărora El le
făgăduise. Nu arată aceasta, ascultare desăvârşită faţă de
Fiul?
Porunca mântuitoare pe care Apostolul Pavel o
rânduieşte tuturor credincioşilor: “în cinste, unii altora daţi-vă
întâietate” (Romani 12:10), se săvârşeste întru desăvârşirea ei
între Persoanele Sfintei Treimi.
Sursa: Doxologia
