| Author: Adrian Kazimiruk (OrthPhoto) |
Fiecare se ajută unul pe altul
şi-şi zic: „ Curaj!" (Isaia 41,6; Biblia
1982)
Să respectăm cu stricteţe două reguli
de viaţă: să nu deznădăjduim niciodată şi nici să nu-i facem pe
alţii să deznădăjduiască. Să nu cutezăm să deznădăjduim, pentru că
starea noastră sufletească se poate răsfrânge şi asupra celor din
jur şi gândurile noastre negre i-ar putea face să-şi piardă
speranţa în viitor şi puterea de a lupta cu ispitele. Mai bine să
tăcem, decât să dăm glas dinainte temerilor noastre. Dacă inima ne
este plină de bucuria speranţei, ne vom putea spune cu glas tare
credinţa şi bucuria pe care ni le-a dat Domnul, ceea ce se va
răsfrânge, ca o binecuvântare, asupra celor din jurul
nostru.
Deseori oamenii îşi încrucişează
mâinile a disperare, văzând că munca le este zadarnică, că roadele
întârzie să se arate, că secerişul este departe. Când pune
stăpânire pe noi o asemenea stare de spirit, să ne aducem aminte de
tăria şi tenacitatea cu care S-a trudit Hristos pe pământ. Nădejdea
nu L-a părăsit niciodată, deşi nu a câştigat o biruinţă vizibilă,
iar strădaniile Lui puteau să rămână
zadarnice.
Să purtăm mereu în inimă acest minunat
exemplu, să nu uităm că, într-o zi mohorâtă, în spatele norilor
străluceşte soarele şi, aşteptând cu răbdare, ca el să apară din
nou pe cer, să nu ne îngăduim niciodată să cădem în disperare.
Disperarea ne retează orice avânt, ne face să ne simţim slabi Să
privim cu curaj înainte, căutând mereu un punct luminos Domnul ne
va călăuzi speranţele, iar viaţa din jurul nostru ni se va părea
mai veselă, mai luminoasă şi mai
frumoasă.
Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui
Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura
Sophia, 2008
