Sfânta Filofteia s-a născut în marea cetate
Târnov, mama ei trăind doar încă puţină vreme după aceea, cât să o
înveţe pe copilă credinţa creştinească. Unind fecioria cu
milostenia, fericita Filofteia nu s-a dat la jocurile copilăreşti
şi nici nu s-a împodobit asemeni tinerelor, Domnul trimiţându-i dar
de sus spre a cumpăra cele cereşti cu cele pământeşti. Postind şi
mergând deseori la Biserică, s-a lipit de cuvântul Sfintei
Evanghelii, care spune: „Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor
milui”, de parcă Însuşi Domnul i l-ar fi
grăit.
Se îngrijea ca nimeni dintre cei flămânzi să
nu rămână nesăturat şi nimeni dintre cei goi neîmbrăcat, iar
acestea fără ca cineva să ştie, temându-se de slava oamenilor. Nu
doar că era milostivă, ci răbda nebiruit în ispite şi necazuri,
întărindu-se spre lucrarea faptelor bune. Căci, din invidia
diavolilor, mama cea vitregă o ocăra şi o bătea, chinuind-o cu
diferite munci. Iar tatăl fecioarei, văzând că nu se îngrijeşte de
trupul ei, îi făcea haine frumoase şi i le dădea, dar tânăra nu le
păstra, ci pe toate le dăruia săracilor. Mâniindu-se, tatăl o bătea
cu biciul şi cu lemne, cu pumnii şi palmele, şi o târâia de păr,
până când a împlinit 12 ani.
Fiind trimisă sfânta cu bucate la câmp,
pentru tatăl ei, aceasta a dat o parte din ele pe drum săracilor,
astfel că tatăl ei, rămas flămând, a hotărât, cu gând ucigaş şi la
îndemnul soţiei sale, să o urmărească data viitoare. Pândind-o şi
văzând cum hrănea săracii din bucatele lui, a aruncat în ea cu
barda cea plugărească, rănind-o la un picior. Atunci şi-a dat
copila sfântul şi fericitul său suflet în mâinile Domnului, iar
trupul ei rămânând pe pământ şi încă curgând sânge din piciorul cel
tăiat, a strălucit cu slavă cerească, încât lumina şi locul
dimprejur. Spăimântu-se tatăl fecioarei, a vrut să ridice sfântul
ei trup, dar nici că se putea apropia.
Alergând în cetate, a spus arhiepiscopului
cele întâmplate, încât toţi arhiereii şi mai marii cetăţii au mers
cu tămâie şi făclii pentru a face slujbe şi rugăciuni. Văzând
trupul ei cel sfânt strălucit, s-au minunat cu toţii, dar nu puteau
nicidecum să îl mişte, încât s-au rugat Sfintei Filoteia să meargă
cu ei în cetate, dar nici aşa trupul ei nu s-a clintit, nefiind
aceasta voia Domnului. Au început atunci a-i pomeni locuri, pentru
a vedea unde doreşte Sfânta să fie dus trupul ei, spunându-i, fără
nădejde, şi de biserica domnească din Curtea de Argeş. Îndată
trupul ei s-a uşurat, chiar mai mult decât greutatea
firească.
Fiind înştiinţat Radu Voievod despre
acestea, a mers dimpreună cu tot clerul bisericesc, boierii şi
mulţime de popor pentru a aduce trupul cu cinstea cuvenită,
aşezându-l în biserica domnească. De atunci şi până acum,
cinstitele moaște ale Sfintei Filofteia se află nestrămutate din
acel oraş.
Ea dă tuturor celor ce aleargă la dânsa
tămăduiri de multe feluri de boli şi izbăvire celor supăraţi de
duhuri necurate şi oricine aleargă la dânsa cu credinţă fierbinte,
cu sârguinţă şi cu lacrimi se roagă ei, dobândeşte împlinirea
cererii sale.
Sursa: Doxologia
