Născută în secolul al XVII-lea, în satul Vânători din Neamț, Sfânta Teodora a fost căsătorită împotriva voinței ei cu un tânăr evlavios din Ismail. Neavând copii și sfânta fiind mistuită de dorul de Dumnezeu, amândoi soții au ales să pășească pe calea monahală. Nevoindu-se mai întâi în Schitul de la Vărzărești, după ce acesta a fost ars de turci sfânta s-a retras în pădurea din apropiere, alături de stareța ei, schimonahia Paisia. După trecerea celei din urmă la Domnul, prin descoperire dumnezeiască, Sfânta Teodora s-a mutat în pădurea din preajma Sihăstriei și Sihlei, găsindu-și loc într-o peșteră pe care i-a cedat-o un nevoitor.
Petrecând până la finalul morții în încercările venite din partea diavolilor, hrănindu-se doar cu măcriș, alune și fructe de pădure, bea apă dintr-o scorbură și, din când în când, pă...