1.
Fericiţi sunt
cei care L-au iubit pe
Hristos mai mult decât toate ale
lumii
şi trăiesc departe de
lume şi aproape de Dumnezeu, împărtăşindu-se de bucurii paradisiace
încă de pe
pământ.
2. Fericiţi
sunt
cei care au izbutit să
trăiască ascunşi
şi, dobândind virtuţi
mari, n-au dobândit nici măcar o faimă
mică.
3. Fericiţi
sunt cei care au izbutit să facă
pe
nebunii pentru
Hristos,
păzindu-şi în felul acesta bogăţia lor
duhovnicească.
4. Fericiţi
sunt
cei care nu propovăduiesc
Evangheliaprin
cuvinte,
ci o trăiesc şi o propovăduiesc prin tăcerea lor, prin harul lui
Dumnezeu, care îi dă de
gol.
5. Fericiţi
sunt
cei care se bucură când sunt
clevetiţi pe
nedrept,
iar nu atunci când sunt lăudaţi pe drept pentru viața lor
virtuoasă. Acesta este semnul sfinţeniei, şi nu nevoința seacă a
faptelor trupeşti şi numărul mare al nevoințelor, care, atunci când
nu se fac cu smerenie şi cu scopul de a omorî pe omul cel vechi,
creează numai simţăminte
false.
6. Fericiţi
sunt
cei care preferă să fie
nedreptăţiţi,
decât să nedreptăţească, şi primesc netulburați şi în tăcere
nedreptăţile, arătând cu fapta că ei cred „întru Unul Dumnezeu,
Tatăl Atotțiitorul” şi de Acesta aşteaptă să fie îndreptăţiţi, iar
nu de oameni, în felul acesta izbăvindu-se de
deşertăciune.
7. Fericiţi
sunt cei care fie s-au
născut
betegi,
fie s-au făcut din neatenţia lor, dar nu murmură (nu cârtesc), ci-L
slavoslovesc pe Dumnezeu. Aceştia vor avea locul cel mai bun în
Rai, împreună cu mărturisitorii şi mucenicii, care pentru dragostea
lui Hristos şi-au dat mâinile şi picioarele lor spre tăiere, iar
acum, în Rai, neîncetat sărută cu evlavie picioarele şi mâinile lui
Hristos.
8. Fericiţi
sunt cei care s-au
născut
urâţi
şi
sunt
dispreţuiţi
aici, pe pământ, deoarece
acestora, dacă slavoslovesc pe Dumnezeu şi nu cârtesc, li se
păstrează locul cel mai frumos din
Rai.
9. Fericite
suntvăduvele
care au purtat haine
negre în această viaţă, fie şi fără voie, şi au trăit o viaţă
duhovnicească albă (curată), slavoslovind pe Dumnezeu fără să
murmure, iar nu cele care poartă haine pestriţe şi duc o viaţă
pestriţă.
10. Fericiţi
şi de trei ori fericiţi
sunt
orfanii
care au fost lipsiţi de
afecţiunea părinţilor lor, deoarece unii ca aceştia au izbutit
să-şi facă pe Dumnezeu Tată încă din această viaţă, având în
acelaşi timp depusă în „casieria” lui Dumnezeu dragostea părinţilor
lor, de care s-au lipsit şi care creşte cu
dobândă.
11. Fericiţi
sunt
părinţii care nu folosesc
cuvântul „nu” pentru copiii
lor,
ci îi înfrânează de la rău prin viaţa lor sfântă, pe care copiii o
imită şi, bucuroşi, urmează lui Hristos cu nobleţe
duhovnicească.
12. Fericiţi
sunt
copiii care s-au născut
sfinţi
„din pântecele maicii
lor”, dar
mai fericiţi sunt aceia care
s-au născut cu tot felul de patimi moştenite, însă s-au nevoit cu
sudori şi le-au
dezrădăcinat,
dobândind Împărăţia lui Dumnezeu „întru sudoarea feței
lor”[1].
13. Fericiţi
suntcopiii
care de mici au trăit într-un mediu
duhovnicesc
şi astfel, fără
osteneală, au sporit în viaţa cea duhovnicească.
Dar
de trei ori mai fericiţi
sunt copiii cei nedreptăţiţi, care nu au fost ajutaţi
deloc,
ci dimpotrivă, au fost îmbrânciţi spre rău, dar care, îndată ce au
auzit de Hristos, au tresăltat în inima lor şi, întorcându-se cu
180 de grade, şi-au întraripat sufletul ieşind din sfera de
atracţie a pământului şi mişcându-se în orbita
duhovnicească.
14. Mirenii îi
numesc norocoşi pe astronauţii care se mişcă în spaţiu, câteodată
în jurul lunii, alteori pe lună. Însă
mai
fericiţi sunt
nematerialnicii lui
Hristos,
„zburătorii” prin Rai, care urcă la Dumnezeu şi adeseori umblă prin
Rai, în adevărata lor locuinţă, cu mijlocul cel mai rapid şi fără
mult combustibil,
ci
doar cu un
posmag.
15. Fericiţi
sunt
cei care slavoslovesc pe
Dumnezeu
pentru luna ce îi
luminează şi îi ajută să meargă noaptea.
Însă
mai fericiţi sunt cei care
au priceput că
nici lumina lunii nu este
a lunii şi nici
lumina lor duhovnicească nu
este a lor, ci a lui
Dumnezeu.
Căci zidirile, fie că lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un
capac de conservă, dacă însă nu vor cădea razele soarelui peste
ele, nu este cu putinţă să
lucească.
16. Mirenii îi
numesc norocoşi pe cei care trăiesc în palate de cristal şi au
toate înlesnirile. Însă
mai
fericiţi sunt cei care au
izbutit să-şi simplifice viaţa
lor
şi s-au eliberat de
lanţul acestei evoluţii lumeşti a multor înlesniri (de fapt a
multor greutăţi), şi astfel s-au slobozit de neliniştea
înfricoşătoare a epocii
noastre.
17. Mirenii îi
numesc norocoşi pe cei care pot să dobândească bunătăţile lumii.
Dar mai
fericiţi sunt cei care le
dau pe toate pentru Hristos şi se lipsesc de orice mângâiere
omenească, aflându-se astfel lângă Hristos zi şi noapte în
mângâierea Sa
dumnezeiască,
care de multe ori este atât de mare, încât unii Îi spun lui
Dumnezeu: „Dumnezeul meu, dragostea Ta nu o
pot
suferi,
deoarece este multă şi nu încape în inima mea cea
mică”.
18. Mirenii îi
numesc norocoşi pe cei care au funcţiile cele mai înalte şi casele
cele mai mari, deoarece aceştia au toate înlesnirile şi duc o
viaţă tihnită. Dar
mai
fericiţi sunt cei care au
numai un cuib în care se adăpostesc şi puţină hrană şi
îmbrăcăminte,
după cum spune dumnezeiescul Pavel [2]. În felul acesta ei au
izbutit să se înstrăineze de lumea cea deşartă, folosind pământul
doar ca reazem picioarelor lor, ca nişte fii ai lui Dumnezeu, iar
cu mintea aflându-se mereu lângă Dumnezeu, Bunul lor
Părinte.
19. Norocoşi
sunt cei care devin generali şi miniştri, dar şi cei care devin şi
pentru câteva ore, atunci când se îmbată şi se bucură pentru
aceasta. Dar
mai
fericiţi sunt cei care au
omorât pe omul lor cel
vechi,
s-au imaterializat şi au izbutit prin Duhul Sfânt să devină îngeri
pământeşti. Unii ca aceştia au aflat caneaua (n.r. ‒ țeavă de lemn
prevăzută cu un robinet, fixată într-un vas pentru a scoate
lichidul) paradisiacă prin care beau şi „se îmbată” mereu de vinul
paradisiac.
20.
Fericiţi
cei care s-au născut
nebuni,
căci vor fi judecaţi ca nebuni şi astfel vor intra în Rai fără
„paşaport”. Dar
mai
fericiţi şi de trei ori
fericiţi sunt cei foarte învăţaţi,
care
fac pe
nebunii
pentru dragostea lui
Hristos
şi îşi bat joc de toată
deşertăciunea lumii. Această nebunie pentru Hristos preţuieşte mai
mult decât toată ştiinţa şi înţelepciunea înţelepţilor întregii
lumi.
Cu dragoste în Hristos,
Fratele vostru, Monahul Paisie
Fratele vostru, Monahul Paisie
[1] Facerea 3, 19.
226
[2] I Timotei 6, 8.
228
(Sfântul
Cuvios Paisie
Aghioritul,
Epistole,
Editura Evanghelismos, Bucureşti,
2005)
Sursa:
Doxologia