Stresul este boala sufletului și nu depinde de
lipsuri materiale. Este combătut prin încrederea în pronia lui
Dumnezeu și prin lupta cea bună.
Toate cele neplăcute care rămân în sufletul vostru
și provoacă stres pot să devină un pretext pentru adorarea lui
Dumnezeu și să înceteze de a vă istovi. Aveți încredere în
Dumnezeu. Nu spune apostolul Pavel: Întru toate suntem necăjiți,
dar nu striviți?
Pe toate să le abordați cu dragoste, bunătate,
blândețe, răbdare și smerenie. Să fiți stânci! Toate să se spargă
de voi și, asemenea valurilor, să se întoarcă în larg. Voi să fiți
calmi. Dar veți zice: Ei, este posibil acest lucru? Da, cu harul
lui Dumnezeu, este întotdeauna posibil. Dacă le privim doar
omenește, nu este posibil.
Chiar dacă ești nedreptățit, să nu contrazici,
nici să nu te enervezi, ci să rabzi și să taci, preferând să îi
înștiințeze Dumnezeu pe alții despre tine. Căci aceasta este spre
folosul tău și nu pentru a deveni avocatul și apărătorul tău
propriu.
Hristos vrea să ne unim cu El și așteaptă afară,
la poarta sufletului nostru. Doar harul divin ne poate shimba. Noi
nu putem face nimic singuri. Harul ni le va da pe toate, dar noi
trebuie să încercăm să ne micșorăm egoismul și iubirea de sine, să
fim smeriți, să ne dăruim lui Hristos, și toate cele contrare
pleacă – trupești și sufletești.
(Monahul Patapios Kavsokalivitul, Sfântul Cuvios
Porfirie Kavsokalivitul – Sfințenia în secolul al XXI-lea, Editura
Doxologia, Iași, 2015, pp. 56-57)
Sursa: Doxologia
