Sfinții Cuvioși Sila, Paisie și Natan s-au
nevoit în veacul al XVIII-lea în Sihăstria Putnei, loc de liniște
în care se retrăgeau monahii iubitori de mai multă rugăciune și
nevoință.
Sfântul Cuvios
Sila
s-a născut în anul 1697
în ținutul Botoșanilor, din părinți ortodocși, Ion și Ioana. A
intrat ca frate începător la Schitul Orășeni (com. Cristești, jud.
Botoșani), fiind foarte tânăr, de unde, în anul 1714, la vârsta de
17 ani, a venit la Sihăstria Putnei, unde a fost primit și apoi
călugărit de starețul Teodosie. După trecerea acestuia la cele
veșnice, starețul Dosoftei, noul părinte duhovnicesc al schitului,
a rânduit să fie hirotonit diacon și preot, iar la scurt timp să
fie tuns în schima mare. Ca ucenic și ajutor al starețului
Dosoftei, ieroschimonahul Sila a purtat grijă timp de peste 30 de
ani de toate cele necesare obștii, ostenindu-se, în același timp,
la slujbele bisericii și la împlinirea pravilei de chilie. În
toamna anului 1753, trecând la Domnul starețul Dosoftei, Cuviosul
Sila a fost numit stareț de către mitropolitul Moldovei, Sfântul
Iacob Putneanul. Ca părinte duhovnicesc al obștii, a înnoit viața
duhovnicească a Sihăstriei Putnei, iar ca bun chivernisitor, cu
binecuvântarea mitropolitului Iacob, a zidit o biserică nouă de
piatră cu hramul
Buna-Vestire,
pe care a împodobit-o cu toate cele trebuitoare, precum și o nouă
trapeză și chilii. Ajuns vestit duhovnic și povățuitor de suflete,
Cuviosul Sila a fost prețuit atât de credincioșii simpli, cât și de
domnitorii Moldovei Constantin Cehan Racoviță și Grigorie
Calimachi, precum și de înalți dregători, egumeni și arhierei, pe
toți povățuindu-i cu înțelepciune pe calea mântuirii. Sub
îndrumarea sfântului stareț, monahii din Schit se îndeletniceau cu
caligrafierea manuscriselor ce cuprindeau sfinte slujbe și
importante scrieri ale Sfinților Părinți. Dintre ucenicii săi, cel
mai cunoscut este episcopul Rădăuților Dosoftei Herescu. Ultimii
ani de viață Cuviosul Sila și i-a petrecut în multe lipsuri și
încercări, ca urmare a răpirii Bucovinei de către Imperiul
Habsburgic, în anul 1774, și a îngrădirilor puse de noua stăpânire.
Schitul nu avea cele necesare hranei monahilor și era nevoit să se
împrumute de bani și alimente. Cunoscându-și apropiatul sfârșit
pământesc, Sfântul Sila a pus povățuitor Sihăstriei Putnei pe
Cuviosul Natan, apoi și-a cerut iertare de la toți. La 23 aprilie
1783, după ce se nevoise aproape 70 de ani la Sihăstria Putnei,
Cuviosul ieroschimonah Sila și-a dat cu pace sufletul în mâinile
Domnului, pe Care L-a iubit și slujit întreaga sa
viață.
Sfântul Cuvios
Paisie
s-a născut în anul 1701
și a intrat de tânăr în viața monahală. Pentru vrednicia sa a fost
hirotonit diacon, apoi preot, și a ajuns egumen la
Mănăstirea
Sfântul
Ilie,
de unde a trecut la
Mănăstirea Râșca. După o vreme a venit la Schitul Sihăstria Putnei,
viețuind întru adâncă smerenie. Deși nu a fost stareț al
Sihăstriei, el era un rugător înfocat, sprijinind în credința
ortodoxă pe toți, mai ales în vremea stăpânirii străine. De
asemenea, el primise de la Dumnezeu darul înainte-vederii, care,
adăugându-se celorlalte virtuți, l-a făcut să fie cinstit de către
toți ca un mare părinte duhovnicesc. Împreună cu stareții Sila și
Natan a fost martor al greutăților din anii de stăpânire austriacă,
dar s-a dovedit un nevoitor plin de râvnă. A trecut cu pace la cele
veșnice în data de 16 decembrie
1784.
Sfântul Cuvios
Natan
s-a născut în anul 1717,
fiind originar din Pașcani. A fost mai întâi viețuitor și eclesiarh
la Mănăstirea Putna, unde a fost hirotonit diacon, apoi preot.
Dornic de mai multă rugăciune și liniște, s-a retras la Sihăstria
Putnei, unde a primit schima cea mare cu numele de Natan. Cuviosul
Natan a fost cunoscut ca un duhovnic foarte iscusit, fiindu-i
părinte duhovnicesc și marelui mitropolit Iacob Putneanul.
Totodată, viețuitorii din sihăstrie, împreună-nevoitori cu el, dar
și credincioșii închinători îl cinsteau ca pe un adevărat părinte
și păstrător al bunelor rânduieli ortodoxe. El se îndeletnicea și
cu caligrafierea de manuscrise și cu alcătuirea pomelnicelor
ctitoricești. În anul 1781 a fost rânduit stareț de către Cuviosul
Sila, care se pregătea pentru trecerea la cele veșnice. Deși
înaintat în vârstă, ieroschimonahul Natan a continuat cu multă
râvnă și jertfelnicie lucrarea duhovnicească a înaintașului său,
călăuzind obștea încredințată lui spre păstorire timp de trei ani
și jumătate, deși lipsurile și greutățile erau tot mai mari din
pricina ocupației habsburgice. La capătul unei vieți închinate lui
Dumnezeu, în neagonisire și curăție, după ce a purtat cu multă
răbdare și necontenită rugăciune povara grea a bolilor, Cuviosul
ieroschimonah Natan s-a mutat la Domnul, a doua zi după sărbătoarea
Nașterii Mântuitorului Hristos, pe 26 decembrie
1784.
La scurt timp după trecerea la cele veșnice
a celor trei Sfinți ieroschimonahi, Schitul Sihăstria Putnei s-a
pustiit din pricina vitregiei vremurilor. După mai bine de 200 de
ani, la începutul Postului Mare din anul 1990, un monah putnean,
retras pe locul fostului Schit, a văzut o lumină cerească deasupra
pronaosului vechii biserici ruinate, lumină care a înconjurat
biserica, apoi s-a făcut nevăzută. La puțin timp după aceasta, pe
24 aprilie 1990, când s-a început refacerea Schitului, în pronaosul
vechii biserici s-au descoperit mormintele celor trei Cuvioși:
Sila, Paisie și Natan, în care se aflau osemintele lor, galbene ca
ceara și răspândind bună-mireasmă. În anii ce au urmat numeroase
vindecări minunate s-au săvârșit la racla cu moaștele Cuvioșilor.
De aceea, cu prilejul împlinirii a 20 de ani de la resfințirea
vechii biserici de la Sihăstria Putnei, Sfântul Sinod al Bisericii
Ortodoxe Române a hotărât, în ședința sa din 6-7 iunie 2016,
trecerea în rândul Sfinților a Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan de
la Sihăstria Putnei, cu zi de prăznuire la 16
mai.
Pentru ale lor
sfinte rugăciuni, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru,
miluiește-ne pe noi.
Amin.
Sursa: Doxologia
