Tatăl nostru Carele eşti în
ceruri. (Luca 11,2)
Tatăl nostru! Cât de puţin ne dăm seama ce înseamnă aceste cuvinte! Hristos ne-a dat un Tată. în timpul vieţii Sale pământeşti a spus în repetate rânduri: „Tatăl vostru cel ceresc”. Această înfiere a proclamat-o cu o tărie deosebită înainte, dar şi după moartea şi învierea Sa. „I-ai iubit pe ei aşa cum M-ai iubit pe Mine” (Ioan 17, 23), îi spune Tatălui.
Acum însă, când auzim aceste cuvinte,
începem să ne întrebăm: E oare cu putinţă ca iubirea purtată
Fiului Unul-Născut să se reverse în aceeaşi măsură şi asupra
noastră? Hristos aşa a spus; El Îl cunoaşte pe Tatăl şi I-a cerut
să ne înfieze drept răsplată pentru pătimirea Sa. Ridicându-se din
mormânt a spus „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru” (loan 20,
17).
Înfierea pe care ne-a făgăduit-o s-a
realizat. Apostolul Ioan, cunoscând valoarea, bucuria şi calităţile
acestei înfieri, avea să exclame: „Vedeţi ce iubire ne-a dăruit
nouă Tatăl, ca noi să ne numim fii ai lui Dumnezeu!” (I Ioan
3,1).
Această înfiere îi adună pe toţi
credincioşii. Avem un Tată şi în El suntem toţi dintr-un neam. Un
neam mai presus de oricare altul, în care suntem mai apropiaţi unii
de alţii şi care e mai durabil decât oricare alt neam. Avem acces
nelimitat la acest Tată, Lui trebuie să-I spunem toate necazurile
şi toate grijile noastre, la El să venim ca la un izvor de bunătate
pentru toţi cei care nădăjduiesc întru El. În El se adună toate
inimile, fiindcă există „un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor,
Care este pentru toţi şi prin toţi şi-ntru toţi” (Efeseni 4,
6).
Sursa: "Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu: 366 cuvinte de folos pentru toate zilele anului", Editura Sophia, 2008
