Țibănești, oaza de liniște a lui Petre P. Carp

Postat în Edu
la 23-08-2020 10:08
360 vizualizări

Imaginea este preluată automat împreună cu articolul de pe Oameni şi locuri din trecut

fragmente din volumul „Petre P. Carp la Țibănești”; detalii la finalul articolului.

Moșia de la Țibănești era locul unde Petre P. Carp își petrecea verile, dar și refugiul în care se retrăgea ori de câte ori era dezamăgit de mersul vieții politice. „Acolo, la mii de poște departe de intrigile și de vanitatea oamenilor, trăește ca un înțelept în vechia casă boerească, ridicată la 1820, se scoală odată cu soarele, rătăcește prin aleele umbrite ale parcului, stă de vorbă, în liniștea bibliotecei, cu cei cari au cugetat și au scris de-alungul veacurilor și în tovărășia d-nei Carp și a câtorva rari prieteni, se silește să uite, ca să nu râdă sau să nu plângă imensa prostie omenească și răutatea ei infinită”, scria ziaristul Nicolae D. Cocea, care l-a vizitat în vara anului 1913.

Conacul de la Țibănești, așa cum arăta după renovările și modificările făcute de Petre P. Carp

Liderul conservator nu era o persoană mondenă, așa că au fost destul de puțini cei care i-au tulburat liniștea de la conac. El avea o casă la Iași și ulterior la București, unde primea iarna vizite de la parteneri sau adversari politici, de la oameni de cultură, diplomați etc. La moșie venea pentru a se ocupa de culturile agricole, dar și pentru a se bucura de liniștea oferită de cadrul natural al împrejurimilor. Probabil special pentru a nu încuraja vizitele celor care i-ar fi deranjat traiul tihnit de la Țibănești, Carp nu s-a ocupat ca moșia sa să fie conectată la rețeaua de drumuri. Reședința era izolată, neexistând șosea de acces către ea.

Caricatură din revista „Furnica” cu titlul „Chef de unul singur la Țibănești”

Nici gară nu exista în apropiere. Cei care veneau în vizită coborau din tren la Buhăiești, localitate ce se află la circa 30 de kilometri distanță. De aici, mai erau „trei ceasuri bune de mers cu trăsura”, povestea N. D. Cocea, care descria astfel traseul: „drumul trece peste dealuri abea ondulate și se coboară în văi vărgate ca un covor de holde de porumb și lanuri de grâu […] Cu chiu, cu vai, ajungem în valea Țibăneștilor. Pe dealul din față se resfiră satul, acoperit de livezi, dominat de clopotnița bisericei și risipit ca o turmă de oi albe la poalele pădurei. La mijloc se vede acoperișul de tablă roșie al conacului boeresc”.
Mulți dintre cei care l-au vizitat pe Carp la Țibănești au remarcat starea pozitivă a sa atunci când se afla aici. De exemplu, Nicolae Iorga își amintea că la moșie Carp „era cu mult mai mult el însuși, cel ascuns de privirile tuturora, decât pe larga scenă a vieții, pe care a umplut-o cu convingerile sale, bune-rele, dar totdeauna oneste”. Jurnalistul Cocea constata și el, în 1913, că „la 76 de ani, d. Carp e voinic și vesel ca un om tânăr”.
Agricultura reprezenta pentru Petre P. Carp nu numai un mijloc de subzistență, ci și o pasiune. Cultivarea pământului era o activitate de care se ocupa cu maximă seriozitate și în care boierul a investit mult, atât ca timp, cât și financiar. Iată ce scria ziarul „Epoca” în 1887: „ori cine, care are puțin gust de agricultură, ar rămâne minunat de modul cum sunt îngrijite ogoarele, bălțile, pădurea, dar mai ai multe altele de vĕzut, multe de admirat, multe de apreciat la Țibănești de ‘ți plac artele, cărțile frumoase ori vinurile bune”. Cerealele, brânza de oaie, lâna, mierea și ceara de la Țibănești erau vândute pe piața românească și pe cea internațională, inclusiv la Viena.

Caricatură din revista „Furnica” în care Petre P. Carp hrănește porumbeii de la Țibănești în timp ce stă de vorbă cu Alexandru Marghiloman

La Țibănești ziua începea în zori și se termina odată cu apusul soarelui. Petre P. Carp se trezea devreme dimineața și de aceea seara se culca tot devreme. Toți cei aflați la conac (familie, invitați etc.) erau nevoiți să îi urmeze exemplul. „Nu se îngăduia nimănui să întârzie de miezul nopții, iar la Țibănești miezul nopții era – după cum spunea c’o umbră de zâmbet Carp – la nouă și jumătate. Niciodată nu mi-am adus atât aminte de vremea dela internat”, scria Ion Petrovici.

Petre P. Carp (1886)

Desigur, faptul că era o persoană matinală este strâns legat de activitățile agricole care se desfășurau la moșie. Dar cultivarea pământului nu era singura îndeletnicire a lui Carp la Țibănești. Constantin Gane descria astfel activitățile cu care își ocupa timpul boierul: „când nu făcea agricultură, făcea grădinărie. Inactiv nu era niciodată, nu cu gândul în tot cazul. În plimbările sale prin parcul conacului, pe câmp în urma plugului, rumega o chestiune până ajungea la maturitate […] Când nu era în grădină sau pe câmp, era la masa lui de lucru, scriind; sau întins pe un divan, citind, sau la pian, cântând cu nevasta lui la patru mâini. Era muzicant, avea ureche bună și cânta bine”. Poate multora dintre cei care credeau că îl cunosc pe Carp li se va părea curios să afle de latura muzicală a sa. Dar, pe lângă clipele în care era meloman, boierul mai avea momente în care era gastronom. Nicolae Petrașcu povestea că omul politic „mergea dimineața la bucătărie, făcea feluri de bucate din imaginația lui, între cari jumările în diferite combinații erau o adevărată ambiție”.

Andrei Popescu

Bibliografie:
Arhivele Naționale ale României. Serviciul Arhivelor Naționale Istorice Centrale, Fond Petre P. Carp, dosar 28.
Ibidem, dosar 56.
Biblioteca Academiei Române, Secția Corespondență, S 139 (3)/XV [Scrisoare a lui I. Miclescu către T. Maiorescu].
Biblioteca Națională a României, Secția Manuscrise, Ms 10533 [Duiliu Zamfirescu, Portrete].
„Epoca”, anul II, nr. 334, 4/16 ianuarie 1887.
„Furnica”, anul V, nr. 259, 27 august 1909.
Ibidem, anul VII, nr. 44, 7 iulie 1911.
Almanach literar și ilustrat, anul I, Editura Socecu & Teclu, București, 1886.
Welt-Ausstellung 1873 in Wien. Officieller General-Catalog, Verlag der General-Direction, Viena, 1873.
N. D. COCEA, La Țibănești. Convorbire cu d. Petre Carp. D. Carp în intimitate, în: „Adevĕrul”, anul XXVI, nr. 8519, 2 iunie 1913.
I. G. DUCA, Memorii, vol. III, Jon Dumitru Verlag, München, 1982.
C. GANE, P. P. Carp și locul său în istoria politică a țării, vol. I-II, Editura ziarului „Universul”, București, 1936.
N. IORGA, O viață de om. Așa cum a fost, vol. II, Editura N. Stroilă, București, 1934.
N. PETRAȘCU, Icoane de lumină, vol. III, Editura „Casei Școalelor”, București, 1940.
Ion PETROVICI, Figuri dispărute, Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol II”, București, 1937.

Acest articol este format din fragmente ale volumului „Petre P. Carp la Țibănești”. Cartea conține amănunte mai puțin cunoscute despre omul Petre P. Carp, despre istoria familiei Carp și a satului Țibănești, despre conacul de acolo, despre activitățile agricole sau cele din timpul liber ale omului politic. Volumul poate fi cumpărat exclusiv din librăria online PrintOneBook, cu prețul de doar 29 de lei. Pentru detalii, puteți accesa adresa: https://printonebook.com/product/petre-p-carp-la-tibanesti/.

„Oameni și locuri din trecut” este un blog partener al proiectului „Scriem istoria ta”. Puteți solicita realizarea unor articole pe teme de interes pentru dvs. (atâta timp cât ele se potrivesc cu tematica blogului) folosind formularul de contact de pe site-ul scriemistoriata.com. Dacă doriți să sprijiniți blogul, o puteți face cumpărând cărțile „Călătorind prin istorie, alături de strămoși” sau „Petre P. Carp la Țibănești” și achiziționând e-book-ul „How to Find Your Ancestors from Bucharest”. Detalii despre aceste volume puteți afla dând click pe imaginile de mai jos. Puteți, de asemenea, să împărtășiți articolele cu prietenii sau rudele dvs., ajutând astfel blogul să ajungă la cât mai multe persoane. Vă mulțumim!