Viața bucureștenilor a fost, până la mijlocul veacului al XIX-lea, marcată de constante nenorociri. Acum două secole, epidemiile de ciumă sau holeră, marile incendii, inundațiile zdravene, secetele urmate de foamete, războaiele distrugătoare sau ocupațiile străine erau evenimente cotidiene. Unul dintre cele mai mari astfel de necazuri abătute asupra Bucureștilor a fost „ciuma lui Caragea” din ani 1813-1814. Numele îi venea de la domnitorul fanariot Ioannis Georgios Karatzas, cunoscut la noi ca Ioan Gheorghe Caragea. În decembrie 1812, acesta era numit domn al Valahiei, iar la câteva luni de la urcarea sa pe tron a izbucnit cea mai mare epidemie de ciumă din câte văzuseră românii.

S-a spus că boala a fost adusă chiar de suita cu care domnitorul a venit de la Istanbul și că unii dintre însoțitorii săi au murit pe drum de ciumă, dar acest lucru nu este confirmat de documente. Mol...