Dacă soarele va străluci tot timpul, pe câmp
totul se va veşteji, de aceea este nevoie de ploaie. Dacă va ploua
tot timpul, totul va fi la pământ, de aceea este nevoie de vânt.
Iar dacă vântul nu va fi de ajuns, este nevoie şi de furtună, ca să
alunge toţi norii. Toate acestea omului îi sunt de folos la vremea
lor, pentru că este schimbător.
Viaţa permanent fericită are urmări foarte
nefericite. Şi în natură vedem că nu este tot timpul primăvară
frumoasă şi vară călduroasă şi plină de roade, ci este şi toamnă
ploioasă, şi iarnă geroasă cu zăpadă, şi sunt şi inundaţii, şi
diferite vânturi şi furtuni, şi, mai presus de acestea, secetă şi
foamete, şi diferite tulburări şi boli, şi multe alte
nenorociri.
Toate acestea sunt
necesare ca omul să înveţe înţelepciunea, răbdarea şi smerenia.
Deoarece, aflându-se în bunăstare, în cea mai mare parte cade în
nesimţire, iar în diferitele necazuri devine mai atent față de
mântuirea
sa.
(Ne
vorbesc Stareții de la
Optina,
traducere de Cristea
Florentina, Editura Egumenița, 2007, pp.
200-201)
Sursa:
Doxologia
