Principalul este să
păstrezi pacea cu cei din jur, atât cât lucrul acesta ţine de tine.
Să te gândeşti că în jurul tău s-au strâns tot felul de bolnavi –
chiar aşa şi este. De aceea, trebuie să te şi porţi cu toţi aşa cum
se poartă în spital cu
bolnavii.
Acolo nu îl ceartă
pe om că s-a îmbolnăvit de plămâni, de inimă, de
stomac,
nu zice nimeni „Ticăloasă oarbă ce eşti, poftim, te-ai îmbolnăvit
de ochi!”. Nici voi nu trebuie să vă ocărâţi unii pe alții pentru
bolile sufleteşti, ci să vă fie milă unul de
celălalt.
„Purtaţi-vă
poverile unii altora, şi aşa veţi împlini legea lui
Hristos”,
zice
Apostolul.
Străduieşte-te să
îndeplineşti sfatul meu, dacă vrei să ai parte de bine, atât
sufletesc, cât şi trupesc. Când sufletul va fi în pace, într-o
dispoziţie rugătoare, de pocăinţă, atunci şi trupul va fi sănătos,
şi supărările vor fi îndurate cu uşurinţă. Dacă vei avea o
dispoziţie corectă a duhului, la orice supărare, nedreptate, necaz
vei spune din toată
inima:
„Cele
vrednice de faptele mele pătimesc. Slavă Ţie, Doamne, că mă înveţi
să rabd şi să împlinesc poruncile
Tale!”.
Fii înţeleaptă, ieşi
din marea deşertăciunii, la ţărmul rugăciunii, pocăinţei,
atotiertării, iar Domnul te va feri de tot răul şi îţi va rândui
viaţa așa cum nici n-ai visat.
(Cuviosul
Nikon
Vorobiov,Scrisori
către fiii
duhovniceşti,
extrase din
cartea
Ne-a fost lăsată
pocăinţa)
(Akedia,
faţa duhovnicească a deprimării – Cauze şi
remedii,
traducere din limba rusă
de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia. Cartea Ortodoxă,
Bucureşti, 2010, pp.
191-192)
Sursa: Doxologia
