La școală suntem învățați că reprezentatul de seamă al romanului modern in literatura română este Camil Petrescu. Suntem educați așa pentru că l-a copiat mult pe Proust, a fost misogin (doar cu femeile) și a fost membru al Academiei. Prin urmare, recomand scrierile lui Ileana Vulpescu pentru cei dornici să iasă din paradigma socialistă a […]
Citește mai departe
This version of Lolita without infants shows us the emotional turmoil and jealousy of an architect in love with a much younger ballerina. The protagonist manifests a genuine lack of confidence in the woman he loves. Beyond the truth, there are only broken feelings.
Citește mai departe
Nimic nu e mai enervant decât să citești o poveste pe care să nu o poți reproduce. Doar în literatura română am observat genul acesta de scriitură „disperată”, avidă de atât de multe planuri de acțiune încât pierde esențialul.„Viața începe vineri” a lui Ioana Pârvulescu este o carte fără nici un sens: în primul rând […]
Citește mai departe
„Spovedanie pentru învinşi” este primul contact cu ipocrizia rusească. Nu e o carte elaborată, nici foarte bine structurată, ci aşa cum o descrie însuşi autorul, e o carte de vizită, mai degrabă o prefaţă la întreaga sa operă. Două mari capitole stau la baza pseudo-poveştilor: primul contact cu un stat comunist şi dezamăgirea trăită de […]
Citește mai departe
Lolita nu ştiu de ce îmi aduce aminte de universul corupt din Bel-Ami fulgerat sporadic de lumina crepusculară a Morţii la Veneţia. Este o carte pe care ţi-e foarte greu să o citeşti dacă nu ai fantezii cu minore. Deşi pretinde a fi fost acuzată de indecenţă, poveste este echilibrată în bolnăviciunea ei, iar finalul […]
Citește mai departe
Înainte de a scrie orice despre Alain de Botton trebuie sa menționez că acest autor nu suportă romantismul. Urăște și vrea să compromită romantismul cu un avânt și o patimă pe care am regăsit-o doar la Houellebecq când îi dezumanizează pe psihologi. În fine, “Ce se întâmplă în iubire” este o poveste în stilul lui […]
Citește mai departe
Steinbeck este autorul clasei muncitoare revoltate, cam așa îl înțeleg eu. Eroii lui sunt de obicei oameni din pătura de mijloc, onești și cu bune intenții, puse în fața unor situații rezolvabile cu enorm de multă birocrație. Personajele lui negative sunt bancherii în special, managerii spicluiți și specialiștii în comunicare. Femeile în schimb, oricât ar […]
Citește mai departe
Cică Diavolul, vrând să termine cu neamul omenesc s-a prefăcut în șoarece și a început să roadă din arca lui Noe. Noe s-a rugat lui Dumnezeu, iar Dumnezeu l-a făcut pe leu să strănute, și din nările lui au ieșit un motan și o mâță care l-au omorât pe șoarece. Avem de-a face probabil cu […]
Citește mai departe
„Viață” de Keith Richards nu este o simplă biografie, și nicidecum ceea ce suntem obișnuiți a defini ca fiind povestea unui star rock. De fapt, ca fan Rolling Stones, mă simt oarecum nemulțumit de lipsa picanteriilor. Pentru că tocmai asta e superb în această monografie a lui Keith Richards: nimic nu e picant, nimic nu […]
Citește mai departe
Cred că mediile de socializare online nu doar că au dat posibilitate proștilor să se regăsească și să se organizeze în grupuri coerente de promovare a prostiei, dar i-au obligat și pe cei cu ceva grămăjoare de minte rămasă să învețe limbajul dezordonat și propagandist al inteligențelor eșuate pentru a avea un front de lucru […]
Citește mai departe
Falezele domină marea, în absurditatea lor verticală, iar suferinţa oamenilor nu va avea sfârşit. Mă gândeam foarte serios să schimb modul de a scrie despre o carte. În loc să fac pe deşteptul, aş putea să mă gândesc la caracterul persoanei care ar trebui să citească respectiva carte. Dar cui să-i recomanzi o carte despre […]
Citește mai departe
Întrebare propusă: ce se află intre plăcere şi datorie. Răspuns plauzibil: morala. Comportamentul etic în teorie nu trebuie să fie o datorie şi trebuie exercitat cu plăcere. Şi de aici urmează un set de abateri de la ceea ce teoretic ştim că este regula morală primită prin educaţia părinţilor. Pornim pe o cale lăturalnică a […]
Citește mai departe
Dali spunea undeva “Picasso e comunista. Yo tampocco.” – o traducere parafrazată ar fi „Saramago e comunist. Nici eu.”. Esenţa „Evangheliei dupa Isus Cristos” are ceva in comun cu volumele de propagandă istorică religioasă ale unor autori anonimi ruşi. Îmi amintesc involuntar de „Cum se nasc, trăiesc şi mor zeii şi zeiţele” a lui Em. […]
Citește mai departe
Definiţii acceptate ale prostiei: Să faci acelaşi lucru aşteptând rezultate diferite. Să nu te adaptezi realităţii (infelxibilitatea), să nu înţelegi ce ţi se întâmplă, să fii incapabil să-ţi rezolvi problemele afective, sociale sau politice Să greşeşti în mod sistematic, să-ţi propui scopuri absurde sau să te încăpăţânezi în folosirea unor mijloace ineficiente de a atinge […]
Citește mai departe