Banica Marius

Articole postate de Banica Marius

  • ... 274

    Cine suntem noi, ce vrem şi care este locul nostru, al românilor, în lume În anul 1847, la Biblioteca Regală din Paris, Nicolae Bălcescu şi Alexandru Golescu descoperă portretul lui Mihai Viteazu. Pe loc cei doi tineri hotărâră să plătească o copie cu scopul de a o aduce în Valhia şi de a o prezenta românilor. Portretul avea să devină imaginea de suflet a tuturor românilor, simbol al mândriei naționale. Aceasta este imagine fidelă a cunoaşterii istoriei poporului român: să povesteşti despre trecutul tău fără nicio informaţie, nici vizuală, nici scrisă. Panteonul

    Citește mai departe

  • ... 276

    Unirea             Preliminarii.             Imperiul Austro-ungar a fost un stat format din Imperiul Austriac și nobilimea maghiară, în urma numeroaselor revolte ale celor din urmă, dar și a înfrângerii austriece în războiul cu Prusia din anul 1866. În anul 1857, la Budapesta, Franz Josef, împăratul Austriei, este încoronat ca Rege Apostolic al Ungariei, consfințind astfel uniunea austro-ungară.             Deși această uniune personală pare a rezolva problemele imperiului, acestea se accentuează deoarece în imperiul este multinațional, aici locuind cehi în Boemia, croați și sârbi în Croația, slovaci și români în Ung

    Citește mai departe

  • Cele trei feţe ale lui Marin Preda... 267

    1.    Omul de stânga În toamna anului 1940 soseşte la Bucureşti, repartizat de la Şcoala Normală  de la CristurOdorhei, un tânăr miop, deşirat şi lipsit de perspectivă. Ardealul fusese  cedat Ungariei. Repartizat la Şcoala Normală, urmează cursurile deşi avea 18 ani,  vârstă mare pentru şcoală. Şi, lucrul cel mai important, este lipsit de sprijinul material al  familiei. Tatăl său, Tudor Călăraşu, supus vremurilor schimbătoare, este nevoit să ţină de  familia sa rămasă acasă, Ilinca şi S

    Citește mai departe

  • Lupta de la Slobozia - 17 iulie 1821... 270

             Vara anului 1821 este sfârşitul încercări a păturii conducătoare valahe de preluare a puterii politice din mâinile  păturii fanariote. Finalul tragic nu este urmat, aşa cum ar fi fost normal, de risipirea tuturor speranţelor, ci de înlăturarea elementului fanariot din viaţa politică a Valahiei şi Moldovei, după 100 de ani de dominaţie.             Contextul internaţional.             La 22 iunie 1815, după înfrângerea de la Waterloo, Napoleon este nevoit să abdice a doua oară. Legitimismul european reuşeşte astfel să învingă revoluţionarismul francez. Pe ruinele unei Europe sfâşiate de 11 ani de războaie, marile puteri europene, mai puţin Anglia, din ce în ce mai convinsă de rolul ei de mare putere maritimă, cu pieţe de desfacere imense, Rusia, Austria şi Prusia, se hotărăsc să construiască o struct

    Citește mai departe

  • Sfântul Vasile cel Mare... 270

                     Înainte de toate, pentru a înţelege mai bine sărbătorile sfinţilor, să spunem o mică poveste.             Din toate timpurile şi până astăzi, în fire omului este să sărbătorească, să se veselească de cele lumeşti, dar şi să slujească unui zeu pentru protecţie. Aşa a fost croită lumea şi aşa va fi până la sfârşitul veacurilor.             Cu toate acestea, primii creştini nu priveau cu ochi buni sărbătorile. Le considerau păgâne şi aducătoare de păcate, aşa că era mai bine să nu participi la ele pentru a fi ferit de ispită. Spuneau că numai ascetismul putea aduce dumnezeirea şi intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu. Şi erau atât de porniţi, încât hotărâseră că nici măcar nunta nu este pe placul lui Iisus. Tuturor asceţilor li se răspândea cu pilda lui Iisus care participă la nunta din Ca

    Citește mai departe

  • Crăciun... 282

           Pe 25 decembrie întreaga suflare creştină sărbătoreşte Naşterea Domnului Iisus Hristos. Moment definitoriu, Naşterea Mântuitorului umple de fericire inimile tuturor iubitorilor de Dumnezeu. Curaţi la suflet şi la trup, în prima zi de Crăciun ne îndreptăm spre biserici pentru a ridica imnuri de slavă lui Dumnezeu.             Sau nu.             Mai sigur nu.            În general memoria colectivă este scurtă. Câţiva ani în urmă, câteva decenii, poate un secol, totul pare veşnicie. Privirea nu se ridică mai departe, în vechime unui popor sau a unei civilizaţii. Tot ceea ce este acum pare verosimil şi normal, fără a putea încerca să înţelegem că istoria reprezintă o poveste de viaţă, care în timp a evoluat, s-a transformat, păstrând îns

    Citește mai departe

  • Sfântul Andrei – apostolul românilor... 288

                    Când în anii 90 Biserica Ortodoxă Română, prin organismul ei suprem, Sfântul Sinod, îl numeşte pe Apostolul Ioan ca apostol al românilor, ca un porumbel alb se aşterne peste suflarea creştină o uşurare. Unui popor atât de vechi, atât de încărcat de spiritualitate creştină, bun şi iubitor, i se recunoaşte, în sfârşit, legătura primordială cu creştinismul. Tot ceea ce noi credeam, şi simţeam, anume că poporul român s-a născut creştin, şi nu a fost creştinat de către conducătorii săi, precum multe popoare din jur, slavii, ungurii, este în cele din urmă recunoscut. Creştinismul intră în zonă, prin Scytia Minor, încă din vremea apostolică, prin Sfântul Apostol Andrei.

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman. Moştenirea... 274

                                                                                                    Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.              Moştenirea este pe patru planuri: Statal.  Urmarea imediată este declanşarea unui război religios. Atâta timp cât se desfăşoară în

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman. Dezastrul... 266

                                                                                                    Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             În istoria europeană dezastrul nu este prezent. Totul înseamnă evoluţie. Apariţia indo-europenilor nu poate fi asimilată unui dezastru, noi fiind indo-europeni. Distrugerea completă a civilizaţiilor miceniene, doriene, ioniene este evoluţia spre poporul antic grecesc şi completarea elementelor de civilizaţie cu elemente de independenţă şi putere armată, fără de care nu s-ar fi răspândit cultura. Revoluţia franceză este un element important în care libertatea învinge tirania. Primul şi al doilea război mondial reprezintă elemente de luptă în urma căreia învinge lib

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman de Apus. Cum a primit şi cum a predat creştinismul Constantin cel Mare 313

                                                                                                    Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Absolut toate opiniile creştine, şi majoritare cele istorice, arată un Constantin cel Mare ca un personaj extrem de religios, pios, un bun creştin. Unii înaintează ideea creştinării sale timpurii, alţii în timpul vieţii. C

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman de Apus. Constantin cel Mare. Impunerea 272

                                                                                                    Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Ce l-a împins pe acest general roman să adopte creştinismul. Un general de 39 de ani, cu o ascensiune importantă, cu victorii militare importante, cu o carieră ce pleacă de la cel mai mic rang de ofiţer, cu studii temeinice filosofice, vorbitor de mai multe limbi ale imperiului, care nu poate fi bănuit de obscurantism religios, cu o bogată istorie de curte, să părăsească dintr-o dată toate conceptele romane şi să încline spre creştinism, într-un moment în care creştinismul reprezenta pentru majoritatea populaţiei o religie interzisă, ciudată şi greu de digerat.

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman de Apus. Constantin cel Mare. Ascensiunea 280

                                                                                                    Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Când vorbim de Constantin cel Mare nu putem să ne referim decât la calitatea sa de sfânt, alături de mama, Elena. Orice altă referire, în alt context, pare a fi sortită eşecului. Aura sa divină este atât de strălucitoare încât orbeşte orice încercare de a vorbi ca despre un împărat. În jurul său s-au ţesut poveşti, frumoase şi înălţătoare, descriind un om evlavios, iubitor de Dumnezeu, care a luptat cu tiranii ce-i prigonea pe creştini şi, cu ajutorul Lui, a reuşit să biruiască. A construit un nou oraş, închinat lui Dumnezeu, a instituit dreapta credinţă şi a urcat

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman de Apus. Creştinismul până la Constantin cel Mare 292

                                                                                                    Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             În general istoria creştinismului şi a Imperiului Roman sunt privite diferit, fără avea vreo legătură între ele. Doar prin persecuţiile create de diverşii împăraţi. Iar aceste persecuţii sunt cauzate, conform versiunilor existente, de păgânismul roman, de imoralitatea împăraţilor ce nu puteau să accepte mesajul creştin.             Şi totuşi…             Cetăţenii romani, până la cel mai înalt nivel, sunt profund religioşi. Multitudinea de zeităţi, vechi greceşti, preluate d

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman de Apus. Dominatul. End of story 278

                                                                                                   Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             Cu siguranţă nimic nu prevestea sfârşitul Principatului. Ajunşi pe tron, principii încercau să rezolve problemele profunde în care se găsea statul roman, să peticească şi să supravieţuiască, însă inevitabil sfârşeau sub pumnalul nemilostiv al unui general puternic şi dornic de mărire. De la Aurelian încoace, ucis în 275, au fost ucişi pe rând Tacitus, Florianus, Probus, Carus, Carinus, Numerianus. Gaius Valerius Diocletianus Iovus părea a avea aceeaşi soartă. El însuşi era de origine modes

    Citește mai departe

  • Căderea Imperiului Roman de Apus. De la Republică la Dominat. Criza secolului III. 281

                                                                                                     Moto: Nu legea este rea, ci aplicarea ei.             În istoria Imperiului Roman un loc important îl are Criza secolului III. Vorbim despre criza care a demolat statul creat de Octavian, născând un alt stat, modern şi fiabil. La momentul în care s-au dezbătut cauzele ce au dat naştere crizei, s-au enumerat toate posibilităţile, economice, politice, sociale, militare, toate mutaţiile existente într-o societate în profundă schimbare. Analizate pe toate feţele, disecate şi explicate, nici una din cauze nu au putut demonstra capacitatea imperiului de regenerare. Un stat demolat politic, social, economic, financiar, din punct de vedere al cetăţen

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile