Am lăsat la urmă reacţiile favorabile la Cei trei viteji. Editorialul Scânteii tineretului nr. 198 din 24 noiembrie 1949, intitulat Toată grija noastră literaturii pentru copii!, deosebit de important pentru analiza pe care o face literaturi
Citește mai departe
Cei trei voinici este greu de încadrat într-o specie epică bine definită. Scrierea are atât caracteristici de roman istoric (cu numeroase elemente de recuzită ce trimit la Evul Mediu, recrutarea personajelor din rândul claselor sociale medievale esenţiale, ţărănimea şi nobilimea, un etos al luptei cavalereşti), cât şi de basm (magicul număr trei al voinicilor şi al iubitelor lor, forţa aproape supranaturală a eroilor buni, capabilă să învingă aproape orice vrăjmaş, confruntarea dintr
Citește mai departe
Se întâmplă probabil rar ca un scriitor cu veleităţi de critic literar să dea verdicte asupra creaţiei proprii. După cum vom vedea, un asemenea caz este cel al lui Al. C. (Corodar) Constantinescu (1905-1956)[1], publicist interbelic de stânga devenit unul din scriitorii pentru copii afirmaţi în primi
Citește mai departe
În 1950 Editura tineretului publică în volum Micul patriot, o povestire amplă, cu numeroase capitole, care cunoaşte o a doua ediţie în anul următor. Cartea trebuie să se fi bucurat de o bună primire din partea publicului şi cadrelor de activişti, de vreme ce textul a fost reluat, în 1954, în Povestiri din anii grei, alături de alte şase proze[1]. Ma
Citește mai departe
La începutul anilor 1950 A. G. Vaida se află la zenitul scurtei sale cariere literare. Cărţile sale se tipăresc în tiraje care ne pot părea azi uriaşe[1], bibliotecarii şcolari le introduc pe lista de lecturi recomandate elevilor[2], iar îndrumătorii propagandiştilor UTM le recomandă activiştilor care predau cursuri ideologice „pentru a face cât mai interesantă şi atrăgăto
Citește mai departe
Într-un gest ce aminteşte de exocanibalism (consumul cărnii victimei, pentru a căpăta puterile acesteia), militantul de extremă stângă Aveam Goldenberg (1910-1965) își ia pseudonimul A. G. Vaida, după numele proeminentului politician interbelic Alexandru Vaida-Voevod, pe care încercase să-l asasineze. Într-adevăr, pe data de 5 octombrie 1929 Goldenberg, tânăr militant comunist, trage un glonț de revolver asupra lui Vaida, în acel moment ministru de Interne, drept răzbunare, pare-se, pentru rolul jucat în reprimarea mișcării greviste de la Lupeni din vara ace
Citește mai departe
În ultima treime a articolului, Mihail Cosma continuă discutarea problemei spinoase a fantasticului, adevărată piatră de încercare pentru teoreticienii literaturii juvenile a vremii. Orice îndepărtare de la realism era privită cu suspiciune de ideologia oficială, aşa că erau necesare soluţii de-a dreptul solomonice pentru a împăca aceste criterii cu necesitatea creării unor lucrări care să satisfacă apetitul pentru fantezie al cititorilor tineri. Şi de această dată, model
Citește mai departe
Mihail Cosma subliniază cu satisfacţie controlul deplin pe care îl exercită asupra literaturii „clasa muncitoare” (în realitate, cenzura economică a statului, în urma naţionalizării din iunie 1948). El scoate în evidenţă şi necesitatea conformării literaturii pentru copii la exigenţele ideologice ale epocii: În ţara noastră, unde principalele mijloace de imprimare a literaturii de află în mâna clasei muncitoare, însufleţită de o infinită dragoste pentru copii şi conştientă de dator
Citește mai departe
Anul 1948 reprezintă un interval de tranziţie între vechea literatură pentru copii şi tineret, atâta câtă era, moştenită din perioada interbelică, cu accentele specifice puse de războiul antisovietic, şi noua literatură juvenilă care avea să înflorească mai ales în deceniul următor. Este, după expresia lui Octav Şuluţiu[1], „un an de pregătire” în care apar puţine lucrări originale sau articole de presă consacrate problemelor generale ale acestui domeniu
Citește mai departe
Personaj pitoresc şi umorist nu lipsit de talent, Vlad Muşatescu (1924-1997) a lăsat în urmă câteva cărţi agreabile, bine primite de cititori în anii 1970-1980. Cele trei volume de Aventuri aproximative(1984-1987) apărute la Cartea Românească, sunt toate subintitulate, probabil cu o bună doză de precauţie, „roman”, deşi elementul autobiografic e evident. De altfel însuşi autorul afirmă răspicat în volumul al doilea că în carte „adevărul se află pretutindeni şi țâșnește prin toţi porii hârtiei, în proporţie de minimum 85%”. Să-l cr
Citește mai departe
Concluzia articolului lui Mihail Cosma este că soluţia problemelor ridicate în articol o constituie, în mod inevitabil, apelul la modelul sovietic: Şi exemplul cel mai sănătos trebuie luat din marele tezaur de experienţă pe care îl reprezintă modul cum a fost rezolvată problema în Uniunea Sovietică. De la literatura fantastică a lui Lev Kassil
Citește mai departe
Observaţiile corespondentului României libere vin într-un moment în care se punea cu acuitate înlocuirea vechilor manuale de limba română „burgheze” cu unele corespunzătoare noii ideologii dominante, iar lecturile extraşcolare ale elevilor se cereau adaptate şi ele[1]. Răspunsul gazetarului de la România liberă abordează mai î
Citește mai departe
Dacă articolul din Muncitoarea (vezi aici) introducea în ecuaţie părintele, care ar trebui să vegheze asupra conformităţii valorice (a se citi „ideologice”) a lecturii copilului, spre a-l feri de influenţele nefaste ale culturii burgheze, un alt text apărut în acelaşi an în România liberă din 18 iulie, semnat de Mihail Cosma, pretinde a fi generat de îngrijorările unui tată, alarmat de calitatea cărţilor pe care le citeşte fiul său (Răspu
Citește mai departe
Munca de combatere a literaturii considerate nocive a fost purtată, de-a lungul primului an al noului regim, nu numai în oficioasele de partid sau în presa culturală, ci şi în presa sindicală. Pe linia aceleiaşi retorici stereotipe a „otrăvirii” tinerei generaţii de către literatura burgheză, în Muncitoarea (publicaţie subintitulată supliment la „Viaţa sindicală” pentru femeia muncitoare) numărul 66 din 1948 apare un material nesemnat cu acuzaţii aduse editurilor americane (Să ferim sufletul copiilor de otrava tipărită. Trusturile americane
Citește mai departe
Una din cele mai spinoase probleme cu care se confruntă creaţia din domeniul noii literaturi pentru copii şi tineret, în special în perioada 1948-1953, este chestiunea prezentării realiste a lumii înconjurătoare. Desigur, metoda oficială a realismului socialist, cerea de la autori o reflectare în aparenţă cât mai fidelă, iconică, a spaţiului extraliterar, chiar dacă erau permise unele abateri, reprezentate de elementele fantastice din specii precum basmul literar. Nici măcar acolo libertatea nu era deplină, dar despre asta am să scriu cu altă oc
Citește mai departe