IMAGINEA CORPULUI TĂU IEȘIND DIN APĂ[1], tu trecând prosopul portocaliu (cu care mă ștersesem cu juma’ de oră-nainte, după ce l-ai refuzat pe cel curat, bleu) peste dârele de apă șerpuindu-ți pe pielea ambrată, peste sfârcurile iţite și tari ca dropsurile de portocale din copilăria mea la unchiul meu din moldova, peste picioarele desigur infinite, […]
să spun adeseori, de când mă trezesc, toată ziua, stau de vorbă cu tine. pesemne e un defect de construcție, un soi de paranoia, dar tu știi mai bine pentru că ai tratate pe care le citești și eu nu sunt nici pe departe așa de învățat. hai să ne lămurim! nu de alta, dar […]
CA SĂ URCI ÎN POSTERITATE bagi ceva cuvinte fără grade de comparație pentru că dacă spui te iubesc foarte mult e sfârșibil, iar a defini te iubesc foarte infinit e doar o prostie așa te trezești dimineața, faci dușul cu apă rece (cu care-ai fost învățat de pe vremea cealaltă pe când te potcoveau cu […]
când rămâi[1] doar cu deschiderea râsului la mișto (cu care știai că vei avea de a face) iar vocea era mai clară ca a dunării cu gheață la mal, scrii dimineața pe facebook că „ne vom reîntâlni” unde reîntâlnirea e cu ființa-i în capul tău plin cu dune de nisip ca-ntr-o reclamă la pachetele de […]
așa că nu voi ieși din casă și-mi voi acorda un soi de repaus la calculator cu fața orbită de soarele ce intra (spart de murdăria geamului) pe geam liniștea cu care țâșnește lumina în stropi aurii e de invidiat iar căldura ce-n-nvăluie obrazul drept e un soi de bucurie pe care v-o împărtășesc fără […]
cum se leagă năpăstuirile sau întrebările unde-ai greșit și de ce ești așa de plin de ghete în gură de parc-ai fi garajul din capul străzii pe lângă care treceam și sărim gardul la dinamo cu tot cu bicicletele pe care ne dădeam în velodromul cu găuri prin el gol și părăsit de mulțimea ce-mpânzea […]
fiindcă azi e ziua holocaustului fiindcă noaptea a ținut aproape cît inima mea pusă pe hîrtia roz a acelor cu cerneală, și nici atunci nu ai încercat să pășești în apele mele, ce Ți se pareau volburate de țipăt, căci precum urma mea între malurile Tale, așa ai întors de la mine fețele-Ți fără de […]
n-am fost la revoluții majore (deși e prostește să spui că o revoluție e aproape majoră). eram pe coclauri departe de țara mea de glorii și alte prostii cu care ne-au otrăvit copilăriile legându-ne la gât cravatele roșii cu inel de plastic și de creier fotografii cu conducătorii (pentru că n-a fost unul) din care […]
ca o lamă de ras sau ca niște dinamită în buzunarul de la piept (unde ai buletinul și cardul de sănătate) cu fitilul atârnând ca șireturile de la bocancii de care nu te desparți nici vara (pe căldurile alea tăioase și de care ție nu-ți pasă cum te doare-n șpiț și de mirosul pe care […]
astfel încât murim fără să fi știut niciodată ce era cealaltă plăcere spunea marcel proust în traducerea lui cristian fulaș azi pe facebook, iar mie mi se golea interiorul de groază că n-am să mai pot încerca (refuza sau alege) pentru că toate au fost ori la bal ori la spital sau din două una […]
dacă ți-ai luat coroană de spini de la aprozar a deveni e un soi de glumă-n crâşma unde se hăhăie despre orice inclusiv despre așa numitele succese sexuale ale lui lică (cel dispărut de ceva timp într-un spital de nebuni unde urlă de anotimpuri legat de pat) și cum ai nevoie de socializare, pentru că […]
cum fac în fiecare an de ziua lui, dar azi mi-a murit un prieten pe care-l știam dinainte de facultate așa că am pus o poezie de-a lui care mie-mi place. pot să spun că dacă am pus un poem frumos e că și cum i-aș fi dat o floare maestrului cu plecăciunea inerentă a […]
azi dimineață,[1] trezindu-mă și desfăcând lumina de vis, mă gândeam că atunci când mori nu e bine sau rău, e doar ca și cum urmează să fii altcineva[2], altceva, ușor mai poros, dar cel mai important e că nu vei ști niciodată nimic despre asta, iar periplul prin alte tărâmuri e doar literatură de consolare […]
iaca o margine uitându-se la apa ce trece și-mi ia câte o fâșie de lut lăsând libere rădăcinile ierburilor aproape negre pe care le port de când nu mi-a mai ajuns ajunsul acela repetitiv când mă făcusem ca un porc (nu că acum aș fi altfel) și durerea de a-mi scrie doar în cap se […]
israelul ești tu cea de pe otopeni cu permanent și bluzele nenumărate scoase din pantaloni zâmbitoare ca o primăvară năvălitoare peste cenușiul din ochii noștri aproape orbi temători și ușor slugarnici corect îmbrăcați care n-am mai văzut pe cineva care să se miște în voie de parc-ar uita istoria vânzării de sine și ne foim […]
