Avem un singur trup, Hoinar prin lume. Şi sufletul la zdup Să stea, de-acum, sătul e În cuşcă ponosită Cu ochi, urechi şi gură, Sub pielea obosită Ce adună răni şi zgură Pe oase priponită. Şi zboară prin cornee Cerească melopee Pe spiţa îngheţată, Pe r
Citește mai departeIat’, al verii alin Ca o boare s-a dus Totu-mi merse din plin Însă nu e de-ajuns. Blânda soartă-mi zâmbea: Drept în palmă mi-a pus A norocului stea. Însă nu e de-ajuns. Viaţa-mi da cu prisos: Rău şi bine mi-a pus Spre a-mi fi de folos. Însă nu e de-ajuns.
Citește mai departeCum dragostea de tine mă vrea de veci sonor, Melodios, din creștet până-n tălpi, mă ține Mereu între fiole și alambicuri pline, Cu sucuri de cuvinte, miresme tari de dor, Plecat peste esențe, cu tainice șoptiri, Să migălesc cerescul venin în lacrimi acre, Și-n cumpăna de aur a sunetelor sacre Să aflu elixirul râvnitei nemuriri... Fierb muzici mari de sfere în magicele scule Se rânduiește-n zodii tot clocotul de hău...
Citește mai departe٭ Era soarele-n crucea amiezii, când Sisoe ajunse la marginea din sus a satului, între livezi. Râul trecea limpede pe sub sălcii, ca o adiere de vânt. Nimeni nu se vedea în preajmă. Dar după ce făcu un cot, în lumina mare, sfinţia-sa rămase cu ochii aţintiţi şi cu gura căscată... Mai jos, pe malul dimpotrivă, înălbea pânza la marginea apei – o femeie. O femeie adevărată, în carne şi oase, nu o arătare străvezie de pe cealaltă lume; o femeie tânără, cu ochi şi cu sprâncene... şi cu toate cele câte trebuie la o femeie, nu o vedenie uscată şi firavă, tunsă ca vai d
Citește mai departe”Așa mi-aș dori uneori să mă odihnesc, crezând, dându-mă, oferindu-mă concepției care seamănă într-o oarecare măsură, să spunem, Vedelor. Orientul a fost mai aproape de adevăr decât Occidentul. Dar civilizația occidentală a înghițit Orientul cu pretențiile sale materiale față de viață. Comparați muzica orientală cu cea occidentală. Occidentul urlă: Eu sunt! Uitați-vă la mine! Ascultați cum sufăr eu, cum iubesc eu! Cât sunt de nefericit, cât sunt de fericit! Eu! Al meu! Mie! Pe mine! Orientul nu spune un cuvânt despre sine însuși! O totală disoluție în Dumnezeu, Natură, Timp. Se găsește pe sine în tot! Descoperă totul în sine! Muzica taoistă. În China, cu 600 de ani înainte de nașterea lui Isus Hristos. Dar, în acest caz, de
Citește mai departePrintre ceilalți copaci, liniștiți, el părea aproape nebun:Multiplu se ridica din pământ cu zeci de brațePe care exaltat le flutura în vânt.Însuflețit era - și străbătut de atâtea fluideÎncât privirilor noastre păru un frenetic dirijorConducând, plin de pasiune, Simfonia glacială a Eterului.Incoruptibilă dimineață de iarnă cu cerul seninCând tot universul cânta, ca o orgă de cristalSunetul fiindu-i atunci rostul unic, esențial.Sub multele ramuri, fremătătoare, patetice,Totul fu muzică: întinderea lumii și durata eiPăduri, oceane, milenii și ere, o, cum le-am auzit!Arătând stelelor drumul, iar vremii cadența secundelorEl purta prin noi, copleșitoarea imensitate,Tălăzuirea sonoră a clipei spre Eternitate.
Citește mai departeDe lăudat cu el - ne lăudăm.De proclamat rege - îl proclamăm.Dar îl ținem dupa gratii de fier.Și-l hrănim cu cadavre de cai.Iar el se uită mustrător la noiVisând, melancolic, Sahara.
Citește mai departeAcum îşi împlinea poetul visul lui de tăcere universalăstrânsese în dinţi virtutea peşterilor muteca o glandă o grefase în laringele vorbăreţiloriar a doua zi oraşul se zvârcolea ca pompeiul sub lavătăcerea se întindea pretutindeni, nemiloasă, distrugătoareo femeie a dat să râdă şi gura i s-a umplut cu vatăneauzite se îvârteau plăcile de patefon sub acul diafragmeibuzele se deschideau în gol,nicio vorbă n-a mai putut fi rostită,dezastru total, iremediabil,din beregăţi tăcerea cobora în oase,nemaiavând niciun rost, urechile se desprindeau veştedede pe cappe străzi câinii le înşfăcau lacomi de prinşanţuriînspăimântaţi poliţiştii izbeau în tobe întinicheleunii scoşi din firespărgeau geamurile cu pumnul,dar niciun sunet n-a mai putut fi stors din materie
Citește mai departeAş vrea să fiu cinci minute, numai cinci minute, poet:Unul dintre acei oameni extraordinari pe care zeii îi înaripeazăCând vor să exprime în versuri o suferinţă sau o bucurieşi-n acele versuri se recunosc apoi milioane de oameni,iar generaţii întregi le ştiu pe de rost şi de câte ori le audsunt cuprinse de aceeaşi adâncă emoţie.Aş vrea să fiu, numai cinci minute, un astfel de om privilegiat,Pentru a ţese-, şi nimeni să nu-l găsească înjosit- veșmântul poezieiîn jurul celei mai banale întâmplări cu putinţă,întâmplare ce pe mine m-a emoţionat la culme,şi aş vrea că emoţia aceasta să nu se piardă, să o-ncerce- o, de s-ar putea !- cât mai mulţi oameni.Haideţi, degete ale mele, îndrăzniţi, încercaţi să ţeseţiVeşmântul de aur al poezieiPe umerii răpănoşi ai ac
Citește mai departe„Lady L.”, de Romain Gary Editura Humanitas Fiction, Colecția Raftul Denisei, București, 2021 Traducere: Doru Mareș Romain Gary a devenit pe parcursul aventurilor mele literare unul dintre autorii de suflet în care mă regăsesc în proporție de 90 de procente. Atât din punct de vedere stilistic, cât și din cel... The post Între idealul feminin și visul politic: Lady L., de Romain Gary appeared first on Recenzii filme și cărți.
Citește mai departe