• Mă găsiți și pe instagram... 333

    Nu m-am gândit până acum la treaba asta, dar acum îmi fac un pic de “reclamă”, căci scriu și prin fotografii, nu doar prin cuvinte. Bine, aici e un pic discutabil, dacă vorbim despre fotografii sau de poze. E o mică diferență de nuanță. Rămâne să ne “citim” și vom vedea ce nuanță alegeți voi […]

    Citește mai departe
  • PRIER, EU.... 253

            Nu am mai scris de ani, nu am avut timp.        Era liniște, atât de multă liniște încât simțeam Raiul vecin cu pământul pe care călcam.        Covid-19-Disturbed time. Nu mi-era bine nici înainte, de două ori avusesem gripă, la ultima am cedat, și o săptămână am stat la domiciliu. Prima am dus-o pe picioare, 3 săptămâni. Nu mă credea nimeni; școala nu mi-a dat permisiunea să stau în medical "că nu aveau înlocuitor", spitalul Universitar, abia mi-a făcut 1/4 de perfuzie, că aveau cazuri mult mai grave decât mine. Mai grave??????         Un telefon. Mama lui Mihai. O experiență a vieții ei m-a salvat pe mine, care răbdătoare, am urmat  programul de recuperare, și...cu puțin noroc, m-am simțit mai bine. Școala era epuizantă, se anunța și o inspecție tematică, dar am fost cei mai buni și și am trecut cu bine.          Clasele au fost răpuse de gripă, de tip A, tip B, nu suna bine. Am fost expuși, dar am venit.                  Mereu am avut feeling, îl aveam și atu

    Citește mai departe
  • Cobaii planetei din noi... 189

    Am auzit că se moare,  am auzit că te-ar duce încet ca pe-o lumânare, cu dricul, dar fără de cruce. Ei spun că ar fi izoletă, eu spun că e doar un sicriu, o lacrimă în eprubetă, și totuși nu e prea târziu. Din noi unii scapă cu bine, din noi alții merg la Iisus, murim să-nviem cu puține și multe sunt încă de spus. Am auzit că se poate să trecem prin Cer și apoi să fim un întreg peste toate, deși ne ucidem în doi. Ei spun că vom fi sănătoși dacă vom lăsa să alerge dușmanul cu ochii hidoși, Covidul cel fără de lege. Dușmanul cel crud, nevăzut, cel care ucide pe glob, cel care din noi s-a născut și nicicând nu ne va fi rob.

    Citește mai departe
  • Stai acasă!... 322

    1.      Ce starniu e: cu uși închise Cu poarta ferecată stăm, Fără dorințe, fără vise, La cer cu frică ne uităm. Coroana e stăpâna lumii, Și totu-a-ntors cu josu-n sus. Din zori ne-ndeamnă-n miezul glumii Se-amuză până în apus. R: Cu tine vreau, să stau, iubito, La

    Citește mai departe
  • Nu-i Corona vinovată... 179

    Mă simt strivită de cuvinte, îngenunchiată-n lacrimi mii, simt că nu pot păși-nainte printre atâtea "jucării". E timpul să-mi deschid hăinuța, să mă arunc în ai mei nori,  să dăruiesc cu lingurița, golită de atâtea ori. Mi-am pus tăcerea să vă spună că este timpul potrivit  să faceți câte-o faptă bună,  ați râs și nu m-ați auzit.

    Citește mai departe
  • Ce cărți citiți în timpul auto-izolării?... 325

    Nu am mai scris de multă vreme un astfel de articol, însă acum simt nevoia de a afla ce cărți citim în această perioadă – și nu numai. Eu recunosc că nu am fost niciodată un cititor foarte harnic, în general începând cărțile și abandonându-le pe parcurs, datorită plictiselii, lipsei de timp, lenii și așa […]

    Citește mai departe
  • Mood... 321

    And we run And we run And we run And we run And we run And we run And we run Until we break through...

    Citește mai departe
  • Tatăl nostru, ediție de Coronavirus... 321

    Am ales să nu mă alătur celor care caută la tot pasul motive de panică inutilă și m-am gândit că singurul mod sănătos prin care putem să depășim aceste momente, dacă suntem acasă în carantină, este umorul. Mă rog, eu nu sunt în carantină, dar e ok și așa. Vă provoc să dați mesajul mai […]

    Citește mai departe
  • Într-o zi promit ca o sa iti lipseasca!... 316

        Intr-o zi promit că o să îți lipsească. Ai să privești în jurul tău și ai să îi cauți privirea căruia de atatea ori i-ai furat sclipirea, zambetul ce ți-l dăruia în fiecare dimineață când te trezeai morocanos si posomorat.Ai uitat să o prinzi de mana și să îi simți cum fiecare simț îi tremură la atingerea ta. Ai uitat sa o strangi in brate, sa o faci sa zambasca si ai lasat-o ghemuita intr-un colt de pat de unde statea si te privea cu teama ca ii vei face semn sa iasa pe usa,iar mai apoi vei inchide usa in urma ei

    Citește mai departe
  • a.m. thoughts... 321

    Forever the tragedy of never having known will haunt you, burying you all the way down, as you grow…...

    Citește mai departe