De azi traiesc in vesnicie, Sunt doar un punct pe harta mic, Nici nu ma-ntreb ce o sa fie, Nici nu doresc sa ma explic. E totul o simtire ampla, Sunt si aici si acolo sus, Sunt peste tot si zari ma scalda Pe dinautru...stii ce zic? Cu vise de copil ca altadata Nu pot zari nefericire, Nu pot gasi in lume pata, Si cad adesea in uimire.
Citește mai departeCopii cu suflet aburind,visăm și azi sub clar de lunăcă lumea încă ne e bună,visăm cu-atâta dor și jind...Visul din lună se întindeînspre pământul ce ni-i miez,un carusel de-argint, un crezcă mai putem cu el cuprindenemarginirea tinereții,uimirile care ne-au fostizvor de drumuri și de rost,cânt și poveste-n zarea vieții.Ne fulgeră o stea-n cădereși blând ne umple o dorințăsă scuturăm de nep
Citește mai departeLa ceainăria de la stradăîmbie cu arome-amareaburi prelinși dintr-o licoareși prefăcuți subit în nadă.Prin vălul lor cel efemerse-nfățișează siluete:domni cu joben, doamne cochete,contururi stinse în eter.O divă cântă la pian,mângâie clapele în fugă,i-e trupul flacără și rugă,unduitor și diafan.Cu glas lasciv ca de sirenă,ca în legenda lui Ulise,intră în suflete și-n viseși-și face cuib, oglinzi și scenă.Cântecul crește-n cotropire -mare de sunet și
Citește mai departeÎncepe lumea de la capăt cu ochii proaspeți de copilși răzgândește-te oricând, oricât de des și de umil,căci gândul cel săpat în piatră e cum sunt pietrele de moarălegate strâns de vis, de-aripă și poate tot la fel să doară.Nu-i nici rușine, nici păcat să cauți poartă după poartădin miezul înnoit spre țel și, răzvrătit, să uiți de soartă,să te dezveți de tot învățul și să înveți altă cărarecare va fi numai un pas pe harta dorului de zare.Vor sta la pândă dogme reci în ochi ce-acuză fără milăș
Citește mai departethoughts leak their marrow in the silent room – where are the shadows of the foretime dreams? among the roots and branches of the gloom, among the gleams of yesterday’s perfume, where is the hope? what shallow salty streams became its tomb? when did my heart such bitterness befriend? the lightness of my youth, … Continue reading →
Citește mai departeOo, Doamne ai murit ca eu Sa ma gandesc mai mult la viata, Graiesti tacut si nu Ti-e greu Sa imi presori in gand speranta. Cuvinte-n rugaciuni nu stiu, Ci, stau asa si te privesc, Intr-o icoana cum Te scriu, Dar sincer..Te compatimesc! O compatimire dulce-amara, Din patru zari ma impresoara, Si inca nu-mi gasesc cuvinte,
Citește mai departePe-un petec de hartie scriu,Tot gandul cel curat si despuiat de rele,Eu altfel in lume nu ma stiu,Decat abstracta in simtire si visatoare printre stele.Sunt greu de descifrat chiar daca uniiGandesc ca a cunoaste omul e lucrul cel mai simplu.Eu nu sunt azi cum am fost ieri, si maine nu voi fi ca azi!De multa vreme urc un munte...Un munte de unde poti oricand sa cazi.
Citește mai departeUneori, atata liniste te absoarbe in nemarginire...Incepi sa observi lucrurile marunte din jurul tau, insa cu acea privire atotcuprinzatoare.Lucruri marunte, neansemnate dar care fac atat diferenta intre tine cea de ieri si cea de azi...Niciodata frunzele pe ramuri nu au dansat atat de frumos si niciodata nu te-au inclus in dansul lor magnetic ca acum. Si, parca niciodata nu s-au colorat atat de profund sub ploaia rece.Insasi ploaia poarta in sine o liniste rapitoare pana dincolo de zari.E toa
Citește mai departeAh...mi-am pus carti in capatai,Sa ma trezesc din nopti uitate cu visul cel dintai,Sa incoltesc din filele lor albe,Ca roua diminetii in versuri dulci si calde.Mi-am pus dorinta si vointa la bataie,Intr-unul singur sens maret si vise mai inalte...Potecile aevea de ceata-n umezeala,Cararea imi precede un sens de lume goala.Dar...pasii intotdeaun
Citește mai departeNu se aude nimic. Timpul își ține răsuflarea. Doar stelele tremură neliniștit sub geana întunericului. Acolo unde începe cerul, păsările au culoarea pietrelor... Miroase a iarbă arsă și din freamătul frunzelor se iscă, parcă, primul vânt. Undeva pe li
Citește mai departe