• Lină... 222

    din gândul tău curg ploi târzii de toamnă și sunet gol preface-n ciob uitarea din degete curg râu povești adânc nespuse cerești priveliști ne inundă marea din glasul versului ia foc o simplă boare de cuvinte desprinsă parcă din lumesc alunecă în zare vis cuminte din două note de chitară de-ai ști să cânți, tu depărtarea, nici ploi nici lacrimi nici apusuri n-ar mai avea nespusul în cuvinte

    Citește mai departe
  • Reverse sinking... 324

    E ora 7. Sting lumina, aprind televizorul, trag fotoliul și aproape că mă prăbușesc. Țin piciorul drept sprijinit pe unul dintre brațele fotoliului, iar piciorul stâng pe podea. Las capul ușor pe spate, trag aer în piept și ascult știrile. Nimic nou, sticla transmite aceeași depresie de fiecare zi… Aș mânca, dar mă simt prea […]

    Citește mai departe
  • Contrast... 323

    Uitare de-acasă, ieșire în lume,cărări fără nor ce n-au niciun nume,o mască pe față purtară cu artăacum și mereu, schimbare de soartă,cu zările-nchise în urmă, 'naintedeschise culoare înguste în minte,învață cu greu să respire cenușă,trecutu-i o notă uitată pe ușă...***

    Citește mai departe
  • Incandescențe XXI... 334

    ÎnțelegereCând se-ating mâinileînfloresc speranțelea doua oară....

    Citește mai departe
  • Vis de Făurar... 307

    Un castel de cleștar ca o lance străpunge,înălțat pe o stâncă, până-n mijloc de cerși dansează lumina ce se-adună și curgelimpezimi ca de apă în vâltori de mister.Cu pasiune nespusă o cuprinde cleștarulși apoi o despică în scântei ca de foc,iar în turn orologiul și-a pierdut minutarul.Bate-un ceas nesfârșit, ține timpul în loc.Vântul fluieră molcom prin coloane de gheațăîntrupate-ntr-o orgă de-un dibaci Făurarmelodie cu

    Citește mai departe
  • 40... 322

    Arată-te, cucoană, și spune-mi, ce mai vrei? Nu îți ajung părinții? Și frații vrei să-mi iei? Ce suflet poți avea? Nu te frămânți un pic De plânsul mamei, soției, copilului mic? Un zâmbet apune, doi ochi se închid – Doar jucării, în lumea ta de gheață și vid. De ce te cert? De ce te-acuz? […]

    Citește mai departe
  • Buzunare... 314

    Când lumea o măsori prin propriul buzunarîngust îți pare totul și cauți în zadarde vreo doi bani spoială, și tot de-atâta - minte,că și ea se subție fără învățămintece vin din perspective morale, largi și care,oricât ai insista, nu intră-n buzunare.Și-atunci nu vezi gunoiul (moral și cel din groapă)crescând până când lumea nu poate să-l încapă,că-n buzunar e strâmt și banii n-au miros.În loc să strângi gunoiul, tu îl arunci pe josca să n-atârne greu, să fie loc destulîn buzunarul tău de-un chior, tot nesătul.

    Citește mai departe
  • Incandescenţe XX... 286

    Roua inimii Dăruind adunimănunchiuri de surâsuri.Suflet curcubeu....

    Citește mai departe
  • Confesiune... 278

    Mărturisesc curat că nu îmi e acasăîn lumea asta care poate a fost frumoasăcândva, dar simt cum vine romantica minciunăși-mi dă furiș târcoale și-mi spune că-s nebună.Atâta strâmbătate senin mă înconjoarăcă-mi vine să aduc ciocan și nicovalănu ca s-o-ndrept pe ea, nici să mă strâmb pe mine,ci să stâlcesc ceva arginți ce doar ruinelăsatu-ne-au în urmă după ce au orbitcu strălucirea lor pe cine-au nimerit.Poate că-s demodată și poate n

    Citește mai departe
  • Adevăru-i părere, din iluzii încep adevăr... 265

    Penelul pe pânză aprinde culoare spre zare.Se aruncă un pod ca un fald de mătase de soaredinspre el către cer după cernerea blândă de apă,cu dorul hai-hui depărtarea cea vastă s-o-nceapă.Cu dalta un semn deschide în spațiu hotare.Lumină și umbră dansează-mpletit cu ardoare.Ochiul buimac, rătăcit printre formele viialintă mirat tăceri niciodată pustii.Cuvintele cer înalt și cădere în sine,creând dependență-ntre ele și fulgere plinede jindul furtunii la lutul c

    Citește mai departe