Poezie

  • Firimituri de infinit... 205

    Miroase a dimineață fragedă. Un răsărit cu un soare care a învățat să nu moară, sărută linia orizontului, cald și roșu. Pe colțul mesei se plimbă agale un fior de lumină. Îmi întind mâinile și încerc să cuprind cu ele emoția caldă ce se așterne, dar ea îmi mângâie degetele, apoi mi se răsfiră printre ele ca într-un joc de-a v-ați ascunselea. Fire prelungi de lumină îmi încălzesc treptat obrajii și pleoapele, într-un amestec de tăcere și strălucire. Cerșesc timpului puțin timp, atât cât să pot cupr

    Citește mai departe

  • Salty hands... 259

    Her hands were salty – and none could say if it was more salt because of the sweat or because of the tears. Her hands were salty and they miraculously shined next to the loafs of rye bread – just some other slices of the grayness of her life. Her hands were salty and they … Continue reading →

    Citește mai departe

  • Eternal youth... 305

    The infant opened his eyes and asked the sky: who are you mother? tell me if I am like you. The sky kept silent and the child started to cry. turn your face to the woods, my child. do you see that tree struck by lightning? How could he keep inside himself the fire and […]

    Citește mai departe

  • Zbuciumul visului... 252

    E zbucium între tâmple,suspin și căutare: apropierea frige iar depărtarea doare și nicăieri nu-i pace în lupta mea cu sine câci compunând destinul eu te-am ales pe tine. Ești cântec și refrenul în visul meu pulsează, trădând îndemnul nopții

    Citește mai departe

  • Doi nebuni pribegi... 243

    Azi mi-ai dat printre silabeGândul să-ți aud Să văd rana și meteahna Sufletului nud, Modelat din stropi de aștri Cufundat în vis Răstorni legile ursuze Scrise-n paradis. Nu mai lupți cu zeii-monștri

    Citește mai departe

  • Joacă... 259

    22 august Cald. La meteo spune ceva de o ploicică. Wow! De când nu a mai plouat? Ador ploaia, dar nu am avut niciodată curajul să mă plimb desculță, ștergând bucuroasă fața udă. Citesc pe net de eclipsă și influențele ei astrale: ziua de 26 – potențial... bun. Ce să însemne asta? J E vineri parcă? Muncesc în ziua aceea...deci voi avea ceva potențial, noroc cu eclipsa asta, că nici nu realizam. Stau ca niciodată, relaxată, stau...stau...stau. Cred că o să mă tăvălesc de râs de atâta stat, și ...surprizăăăăăăăăăăăăăăă: „ motociclist lovit de polițiști în misiune”. Ha! L-au prins. L-au prins între fiare. Noooo...meteo. 26 de grade de mâine! Bine,zic. Probabil că mâine iar voi sta, să aștept căldura de...miercuri. :D Ce ți-e și cu starea asta, stai într-o eclipsă „parțială” de 26-37 de grade, cu „fără” implicații astrale!

    Citește mai departe

  • Tablou cu fluturi... 204

    Un abur cenușiu și umed se lipește straniu de pământ, ca o mască. Pare o seară obosită pe afară, spălată de ceva ploi și cu nori care stau încă agățați de geana orizontului. Câteva stele înmuguresc ici-colo, parcă aruncate la întâmplare de o mână tremurândă. În liniștea aceasta plumburie timpul valsează în labirintul orelor mute și, din când în când, parcă miroase a nisip umed. Printre zăbrelele norilor, marginile câtorva stele răspândesc o lumină palidă și rece. Parcă indecisă,

    Citește mai departe

  • De ziua lui... 185

    Azi nu sunt, îmi cer iertare, Dar nu pot… oricât aș vrea… Durerea mea-i mult prea mare… Azi sunt doar o… vreme rea. Azi, doar pentru cel ce știe Cum se ține-n frâu durerea Într-o zi fără simbrie, Sunt sunetul și tăcerea. Azi mi-e zâmbetul strivit Pe-o bucată de hârtie, Gândul dus… unde-am greşit? Vă rog să-mi spuneți și mie…! Acum ceva timp… dădeam Viață celui ce s-a dus… Ce fericită eram? Știe numai Cel de Sus. Astăzi lacrimile-mi zbiară, Tristețea mă ţine-n frâu, Sunt o lacrimă amară Rătăcită-n vers… un râu.

    Citește mai departe

  • Tu, la ce te gândești?... 197

    Zăbovesc din nou în fața unei foi de hârtie...  Ascult timidă fragmente de gânduri. Cuvinte noi îmi acoperă inima și mă trezesc desenând valuri albastre și calde pe nisipul alb al foii.  Respir ușor, se simte briza mării, miresme proaspete plutesc insuportabil de plăcut. Nu mai pot scrie în cuvinte, desenez sentimente.

    Citește mai departe

  • shadows... 250

    The path from one thought to the next is barely bordered by the ghosts of grass blades which fed once upon a time on the death of a shadow. The longer the thought the sweeter the shadow and the sweeter the shadow the tenderer the silence. Look at my palms, tell me if you can … Continue reading →

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile