• ascunsă... 716

    ASCUNSĂ în sfori în lut în căuşul şters de praf în ciutura văduvă Ascunsă umbra apei din NOI din cer din pământ Umbra apei plânge ne plânge pe umeri pe umerii gândurilor Umbra APEI ascunsă în sfori în şiroaie de praf Ascunsă de ochi şi de palme hapsâne dar nu de pământ Umbra apei din … Continue reading ascunsă →

    Citește mai departe
  • ... 710

    De ziua taDe ziua ta te-am căutat acasă,Cu un crin imperial adus în dar,Nu erai, ţi l-am lăsat pe masă,Am aşteptat un timp, dar în zadar.M-am aşezat puţin, visând la tine,Ascultând cum sufla vântu-n frunzeSpunându-mi "mai stau puţin că vine",Privind doi fluturi, zburând să mă amuze.Am plecat într-un târziu, cu tine în gând,Privind la crinul ce rămâne în urma mea,Ştiam că n-o să vi, mă amăgeam visând,Că te voi găsi zâmbind, să-ţi dăruiesc iubirea.

    Citește mai departe
  • Profil în curtea castelului din Hunedoara... 771

    Vedere din Hunedoara. Profilul meu fotografiat în curtea Castelului, lângă afișul de lansare a cărții „Îmi pun singur miere în ceai” (2010). ...

    Citește mai departe
  • suflu în jarul minții... 762

    ce fericire mansarda călduroasă în care mi-am așezat dezordonat și în vraiște pe rafturile mesei podelei hârtiilor oricăror cărți împrăștiate pe-acolo caietele romanelor mele scrise a ars prelungind scânteia unor cu totul și cu totul noi începuturi degeaba încerc să-mi reamintesc formulările cu care am escaladat misterul și curiozitatea cititorului forțându-l să citească cu sete […]

    Citește mai departe
  • Ilustrația prăfuită... 721

    Un văl de întuneric străpuns de pâlpâiride stele-ndepărtate i se-arăta-n fereastră.Un muc de lumânare cu flacără albastră zvârlea prin colțuri umbre cu iz de năluciri.Pe masă, printre file de vreme-ngălbenite,acoperită trist de praful nepăsării,purtând în ea sămânța eternă a visării, găsise-o poză veche cu margini zdrențuite.Din ea-l priveau sau din trecutu-i, poate,doi ochi adânci ca noaptea fără steleîn care se pierduse ca blestemat de ielecu zec

    Citește mai departe
  • Auzire... 777

                „Te iubesc” s-a cam tocit, a chelit și a știrbit, pare tare folosit, deșirat și dezgolit, fără sens și obosit… Trebuie înlocuit! Caut cuvânt potrivit: blând, rotund și șlefuit, diamant neprețuit, cântec neasemuit, să îl depăn nesfârșit, să aline unduit, să te miște negreșit, să incite ascuțit, să promită […]

    Citește mai departe
  • Azi e zi întâi de mai... 743

    Azi e zi întâi de mai, Azi e ziua de Armindeni: Eu te cat, drăguța mea, Eu te caut pretutindeni. Eu te cer de la izvor, De la codrul cel de brazi, De la vântul ce lovi Bălsămind al meu obraz. Întreb munții cei înalți, De la râuri eu te cer: De-au văzut cumva ascuns […]

    Citește mai departe
  • înghemuirea... 792

    alergi pe străduțe purtându-ți zmeu umbra și tragi în jos susul pe firul bucuriei cu propria mână ștergi umbra privirii mările tale izbite de stâncile măcinării noastre ca să putem umbla desculți pe țărmuri  – țipă îndepărtându-se câteo amintire – ca să gustăm roșeața răsăritului cu lingurița pe marginile întunecate și reci ale nopții pupăm […]

    Citește mai departe
  • Pânză de păianjen... 726

    Am scos din teacă un gând tăios. I-am tocit puțin vârful ca să aibă timp să-și atingă țintaînaintea durerii.I-am dat drumul fără grijă pe coama mâniei,înspumată ca valul pictat pe pânza aceea în care mi se îneacă toate corăbiilelângă malul speranței care e de obicei stâncos ca să țină piept furtunilor, precum și oricărui element naturalsau nu.De la o vreme nici corăbiile nu mai sunt ce erau.Acum călătoresc pe marea aceasta cu zarea din ce în ce mai aproapeîntr-o mașină de fierroas

    Citește mai departe
  • Metroul de dimineață... 822

    ... boss-ul metroului pe care scrie PRECIZIEI închide ușile când mă aflu la doi metri de vagon. Dacă aș fi fost mai tânăr și mai bucureștean, aș fi țâșnit ca într-un film cu Tom Cruise

    Citește mai departe