• despre Adevăr... 0

    ”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină. În dicționare el a fost perfect corect definit în viața mea, respectiv în dicționarul DEX din anii 80, care poate nu mai există acum, nu l-am găsit ca sursă online, deși nu demult fusese. Mama mea a insistat cu forța să distrugă data apariției de

    Citește mai departe
  • despre Adevăr... 481

    ”Adevăr” e un cuvînt fundamental în limba română care nu există în nici una din limbile cunoscute de mine, și nu știu dacă există vreuna să îl conțină. În dicționare el a fost perfect corect definit în viața mea, respectiv în dicționarul DEX din anii 80, care poate nu mai există acum, nu l-am găsit ca sursă online, deși nu demult fusese. Mama mea a insistat cu forța să distrugă data apariției de

    Citește mai departe
  • omături... 610

    albul e alb mai cu seamă în miezul dulce-amărui al nopţii, atunci când toate umbrele care l-au străbătut nu fac adunate mai mult decât umbra sâmburelui de-al doilea dintr-un măr muşcat doar de-o gură – e atât de alb atunci încât nici măcar singurul rând de paşi sfâşiindu-l nu recunoaşte dincolo de tăcere golul © … Continue reading omături →

    Citește mai departe
  • Minte de copil... 477

    Minunea cea strălucitoare a coborât din cer.Stele in zbor s-au împletit în dansul efemer.Apoi, atent îmbrăţisate, acoperă pământul.Le spulberă şi le desparte, încrâncenat, doar vântul.Minunea fragedă şi rece a invadat văzduhulşi cotropeşte cu pasiune şi inima, şi duhul.De-aceea stau uimită-n geam ca-n anul de demultcând m-am pierdut întâi şi-ntâi în astfel de tumult.Credeam, cu mintea de copil, că stelele în zborau în baghet

    Citește mai departe
  • Mai aproape de pol... 465

    Călătorea prin viaţă - prin lunci, prin văi adâncişi cucerise munţi, urcând semeţ pe stânci.Oraşe mari şi mici, sate uitate-n vremeîncă-i ştiau de paşi. Şi, fără a se teme,trecuse prin deşert - al inimii şi-al minţii -şi întâlnise oameni. În pragul neputinţei,l-au ridicat din nou şi drumului l-au datca să-l supună iar sub mersu-i apăsat.Îl mistuia o sete. Mereu mai nesătul,nu se putea opri. Nu îi erau destul din zare până-n zare pământul şi nici marea.Îl mistuia o sete şi-l înghiţea cărarea.Până când, obosit, pe un peron de gară a ridicat din praf, stricată şi bizară,o antică busolă c-un ac ce

    Citește mai departe
  • Fără regrete... 516

    Mă întreb de m-ai iubit vreodată,Sau fost-am poarta de ieşit din iad?Şi îmi trec prin minte, aşa deodată,Întrebări şi doruri ce încă mă ardAm fost bun să uiţi puţin de iadul,În care uitată şi captiva tu trăiai,Deodată raiul îşi deschide gardulŞi uiţi cine te-a dus întâi în rai.Să-ţi fie viaţa numai drum cu rouă,Eu te iubesc, te ştiu aşa cum eşti ,Chiar de sufetul mi-e rupt în două,Vei fi veşnic, a mea prinţesa din poveşti.Din iad te-am scos, călcând pe jurăminte,Şi nu regret, te văd acum cum zbori,Te voi purta mereu, în suflet şi în minte,O să te visez, în fiecare zi, în zori.N-aş frânge aripi dragi de înger,Să ştiu că vine iadul peste mine,Vei fi mereu, pentru mine un juvaier,Iar sufletu-mi în veci îţi aparţine.Nu-mi pasă că lumea se dărâmă,Şi viaţa de mi-o pierd, nu e regret,Eşti iubirea cea dintâi şi de pe urmă,O viaţă întreagă, singur te aştept.

    Citește mai departe
  • Credeam ca ştii... 542

    Te văd cum iarăşi abătută,Încerci s-ascunzi că îţi e greu,Căci ieri, zburai de fericită,Iar azi eşti tristă,mai mereu.Eu te cunosc, şi văd schimbarea,Deşi, eforturi faci să te ascunzi,Îmi urlă în creier iubito, întrebarea,De ce la mângâieri nu îmi răspunzi?Credeam că ştii deja de-o vreme,Că simt când lumea ţi-e întoarsă,Şi poţi să-mi ceri fără a te teme,Îmbrăţişări, şi-o vorba mai duioasă.Eu simt cum viaţa încă te încearcă,Iar tu, în faţa atâtor grele provocări,Ce sufletul în negru ţi-l îmbrăca,Vrei singura să treci prin încercări.Credeam că ştii că încă te iubesc,Şi trag nădejde că o să-ţi fie bine,Iar poate în felul meu mai nebunesc,Sper totuşi să alergi din nou la mine.

    Citește mai departe
  • De-a moartea... 552

    Ne-am iubit nebunește noaptea pe la trei. Urma să ne întâlnim cumva cu moartea și m-a străfulgerat gândul că sexul ne ține prinși de viață în fața acestei confruntări teribile. Mi-a plăcut cu atât mai mult. Pe la șase făceam deja o salată mare de fructe, aveam nevoie de ceva proaspăt-crud ca mic dejun. Mă […]

    Citește mai departe
  • 11 ianuarie 2017... 0

    Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine

    Citește mai departe
  • 11 ianuarie 2017... 547

    Am ieșit afară în ger, croindu-mi drumul printre nămeți și pe asfaltul lunecos, obeză și cu trupul greoi - dar mulțumesc lui Dumnezeu că am avut haină de iarnă și adidași iarna asta. Decorațiile stradale de sărbători erau încă sus, unind stîlpii de electricitate. Utilajele de dezăpezire și alte camioane aveau arborate drapele naționale, ceea ce nu cred că e un lucru rău. Au trecut pe lîngă mine

    Citește mai departe