îmi așez coatele pe masă și plîng este o curgere blîndă a lacrimilor, atît de diafană încît simt că izvorăsc sunt șipotul mărilor grăunță, cît de mare este numele tău! cât de frumos te așez, pămînt din pămînt și germenul încă viu în tine acum cînd viața mea a fost separată în frînturi de eternitate și reunită în chipul rece al statuilor rece și rău totul în inversul luminii care m-a clădit
Citește mai departeîmi așez coatele pe masă și plîng este o curgere blîndă a lacrimilor, atît de diafană încît simt că izvorăsc sunt șipotul mărilor grăunță, cît de mare este numele tău! cât de frumos te așez, pămînt din pămînt și germenul încă viu în tine acum cînd viața mea a fost separată în frînturi de eternitate și reunită în chipul rece al statuilor rece și rău totul în inversul luminii care m-a clădit
Citește mai departeCe bine, că nu mă mai visezi fiindcă eu te (mai) am în fiecare vis, în care visez că ai vrea să nu mă mai visezi! Să pot? ...
Citește mai departeÎntr-o zi m-am simțit pierdută printre obiectele din casa în care dorm și pe care trebuie să o numesc casa mea. Atunci m-am întrebat care e cel mai prețios obiect din casă pentru mine. Și mi-am răspuns: certificatul meu de naștere, fiindcă acolo e scris tot despre mine. Între cum-ul pozitivist și de ce-ul metafizic distanța se raportează la moment. Între timp eu nu pun întrebări. Oricât de
Citește mai departeÎntr-o zi m-am simțit pierdută printre obiectele din casa în care dorm și pe care trebuie să o numesc casa mea. Atunci m-am întrebat care e cel mai prețios obiect din casă pentru mine. Și mi-am răspuns: certificatul meu de naștere, fiindcă acolo e scris tot despre mine. Între cum-ul pozitivist și de ce-ul metafizic distanța se raportează la moment. Între timp eu nu pun întrebări. Oricât de
Citește mai departeCare vânt de ierite-a luat cu el în zborde mine uitând?......
Citește mai departeNu m-ai iubit.Sau poate m-ai iubit, dar nu destul. Uitate-s lacrimi şi uitat mi-e dorul.M-am amăgitcu patimă şi suflet nesătul c-ai să-mi rămâi, că ai să-mi calci pridvorul.Nu mi-ai rămas.De fapt nici n-ai venit de tot.Aveai mereu bagajul gata de plecare.Numai un pasmai trebuia. În gânduri un complotţi se ţesea tăcut şi îndemna la ezitare.Fără să vrei, în urmă ai lăsat, pierdut în timp, un dar.Tu n-ai ştiut şi nici eu n-am băgat de seamă.Nu, nu cercei, nici luna, darul de poveste cel mai rar,nici coliere, ori vreo poză-n ramă.Nebănuit,mult mai de preţ, cu miezul în iubi
Citește mai departeÎntr-o lume nebună sub clarul de lună, sub roată de stele, învârtiri efemere cu paşii uşori pe fuioare de nori -nesfârşite păcate -par din timp destrămate. Măiastră cântare şi-un potop de ninsoare învelesc trupuri nude de iele zălude. Le îmbracă-n vârtejuri împletite în vrejuri, unduiri graţioase, mlădieri tumultuoase ce îmbie şi cheamă pe cei fără teamă. I-amăgesc şi îi leagă şi mintea întreagă le-o fură pe-o noapte c-un murmur de şoapte. O vrajă nebună sub clarul de lună îi prinde în dans, îi învârte-n balans între lumi neştiu
Citește mai departeSă te împrăştii in cuvinte până ce simţi că te-ai pierdutşi-apoi să îţi aduci aminte că litera ce te-a durut ţi-era adânc înfiptă-n talpă sau ţi se strecura prin vene. Cuvintele nu pot să-nceapă dacă nu-ţi sunt înscrise-n gene. Şi dacă dor e fiindcă dorul de tot ce poţi cuprinde-n ele îi umple inimii ulciorulşi-n minte îţi aprinde stele. Când adevărul ţi-l împrăştii prin lume-n vorbele cu miez e sfâşierea ta şi-a măştii, urmând un dor nestins şi-un crez.(2017)Cuvinte stârnite de
Citește mai departeSunt un copil...Da, recunoc că mi-s copil când pas la pas bătând cărări de gânduri te strâng de mână, te iau în brațe și sărutându-ți umărul îți spun că te iubesc... Mi-s un copil când mă gândesc la tine fiece clipă și îți trimit mesaje cu pupici mărturisindu-ți că mi-e dor de tine și iar și iar îți scriu că te iubesc... Sunt un copil
Citește mai departe