Poezie

  • Interzis să te iubesc... 600

    Te mai iubesc dar nu-ţi mai spun,Mi-ai interzis deodată să iubesc,Iubirea doar în versuri o mai pun,Rănile din suflet, încet se adâncesc.E interzis să-ţi spun că îmi eşti dragă,Încerc măcar în braţe, de pot să te ţin,Inima, nebună stă pieptul să îl spargă,Iar mintea îmi spune că iubirea e venin.O luptă este în mine, o luptă fără miză,Să îmi alung iubirea, oricât încerc, nu pot,Ajung constant la aceeaşi grea remiză,Mi-e interzis dar te iubesc, nu mai suport.

    Citește mai departe

  • And you let her go…... 548

    Au fost patru ani și jumătate fantastici. Cu bune și rele, dar fantastici. Au fost patru ani și jumătate în care am învățat să râd (nu doar să zâmbesc), să ajut, să ascult, să iubesc, să creez emoții frumoase, să ofer mai mult decât primesc… Au fost ani care m-au făcut să fiu un om … Continue reading "And you let her go…"

    Citește mai departe

  • Râd de mine... 443

    astăzi mă satur de pustiu frumoasă sunt şi mă mai fac nu mă plâng deschid ochii mari poate iubesc până la capăt nu sunt sigură siguranţa râde de mine râde, poate, şi Dumnezeu o ...

    Citește mai departe

  • Fum de iubire... 541

    Mi-ai spus cumva, aşa într-o doară,Eu să nu-ţi mai spun cât te iubesc,Să stau, să las dragostea să moară,Sufletul de pot, în loc să mi-l opresc.Eu înţeleg mai greu, şi chiar de tac,În taină, te iubesc mai rău că un nebun.Şi mă gândesc ce pot acum oare să fac,Din flăcări de iubire, să nu rămână fum.Sunt oarecum legat la ochii amândoi,Şi-mi caut drumul rătăcind în noapte,Sperând să mai găsesc ceva, orice din noi,Să pot să îţi spun iar a iubirii şoapte.Dar te ascunzi, şi fugi mereu de mine,Legat la ochi degeaba îmi caut drumul,Acela ce mă ducea mereu la tine,Tot ce găsesc acum e numai fumul.

    Citește mai departe

  • Mă întorc fugind spre sfârșitul la marginea căruia m-am născut 525

    Mi-am ridicat tălpile amorțite de pe solul rece și am fugit. Ajuns periculos de aproape de poarta începuturilor, m-am speriat și mi-am boicotat șansa la fericire. Nu am putut îndura o existență clișeică, lipsită de vidul ce transfigurează durerile și îndulcește praful propriilor descompuneri. Our wings are burning / How glorious the pain… De trei … Continue reading "Mă întorc fugind spre sfârșitul la marginea căruia m-am născut"

    Citește mai departe

  • Diapazon imperfect... 0

    mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru; revederea era încă în mine la mijlocul spațiului meu rupt din timp, a culorilor văzute prin ochii mei, la mijlocul spectrului luminii, față în față cu lumea verde și albastră prin convenție și îmi aminteam pentru prima oară lucruri muritoare precum cuvîntul vorbit din aproape în aproape, vocală care

    Citește mai departe

  • Diapazon imperfect... 560

    mai demult treceau prin mine anotimpuri de mătase, pajiștea mănoasă înverzea sub cerul albastru; revederea era încă în mine la mijlocul spațiului meu rupt din timp, a culorilor văzute prin ochii mei, la mijlocul spectrului luminii, față în față cu lumea verde și albastră prin convenție și îmi aminteam pentru prima oară lucruri muritoare precum cuvîntul vorbit din aproape în aproape, vocală care

    Citește mai departe

  • Gînduri de conformitate 2... 0

    Paradoxal, întotdeauna izolarea unui om înseamnă publicarea lui. Lupa ca instrument: când privim aproapele prin lupă ca și cum ar fi departe îl vedem clar, iar cînd privim departele prin lupă ca și cum ar fi aproape îl vedem neclar sau deloc. Acesta e rolul oricărui instrument - o siluire a adaptării. Prin simțuri instrumentate omul creează și cunoaște în același timp. Dar numai pe moment.

    Citește mai departe

  • Gînduri de conformitate 2... 496

    Paradoxal, întotdeauna izolarea unui om înseamnă publicarea lui. Lupa ca instrument: când privim aproapele prin lupă ca și cum ar fi departe îl vedem clar, iar cînd privim departele prin lupă ca și cum ar fi aproape îl vedem neclar sau deloc. Acesta e rolul oricărui instrument - o siluire a adaptării. Prin simțuri instrumentate omul creează și cunoaște în același timp. Dar numai pe moment.

    Citește mai departe

  • Îmi atingi inima cu jumătate dintr-un plămân pe jumătate ars… 468

    Îmi atingi inima cu jumătate dintr-un plămân pe jumătate ars și îi șoptești “respiră!”… Nu știu cum este posibil ca ochii tăi să fi văzut atât de departe, căci parcă nici eu nu mă mai conștientizam. Îmbrăcat cu mine însumi, încă mă căutam bezmetic și totuși cu pâlpâiri tot mai sărace – prin holuri, pe podele, … Continue reading "Îmi atingi inima cu jumătate dintr-un plămân pe jumătate ars…"

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile