Astăzi am făcut o scurtă pauză de la mine însămi și am încercat să mă pun în pielea celor care în perioada asta simt frică: de boală, de autorități, de contravenții, de moarte. Și am înțeles că toată teama asta a oamenilor e cumva justificabilă. Omul de astăzi se agață cu disperare de singurele chestiuni care îi dau sens: propria viață, societatea și posesiunile. El trăiește în principal pentru lucruri exterioare sieși, iar atentarea la aceste „bunuri” îl face vulnerabil la orice situație de criză. Până și frica de moarte o proiectează în afară, imaginându-și că murind pierde nu sufletul său, ci familia, pe cei dragi, averile, eforturile de-o viață. Omul de astăzi nu are cum să se relaxeze în situații de urgență pentru că nu are la ce se întoarcă, silit fiind, de propriile nevoi și alegeri, să rămână agățat de pofte, plăceri, dependențe. Nu se are pe sine, iar asta îl face prizonier într-o lume care l-a condiționat întrutotul.
Și mă întrebam oare cum ar fi fost dacă pe lângă toate restricțiile care s-au impus, omul de astăzi n-ar fi avut dreptul la internet, telefon sau orice alte mijloace virtuale. Ce s-ar fi întâmplat cu psihicul lui, cu lăuntrul lui, cu emoțiile lui, cu gândurile lui. Practic omului nu i-ar mai fi rămas nimic exterior, poate doar hrana, pe care să o exploateze până la plictis.
Societatea asta defectuoasă a devenit pentru omul de astăzi confortul suprem, firescul său. Fără ea, omul se dovedește a fi gol-goluț. Nu că ar fi mai plin cu ea, însă parcă își mai astupă așa, integrat în ea, hăurile din interior. Parcă se mai pitește în ea pe sine de sine. Și parcă, deși aflat într-o cușcă, își permite să guste libertatea, atât de dulce, ce îi este oferită de plăcerile de scurtă durată.
Și concluzionam așa cu durere, că dacă i-ai lua omului stimulii urbani, n-ar mai rămâne din el decât o privire stearpă, chinuită și suferindă. Și asta chiar dacă poartă în el chipul lui Dumnezeu, de care însă nu mai știe cum să se debaraseze, de teama unei îngrădiri închipuite, în fapt unica eliberare reală pe care ar putea-o experimenta.
Hai omule, din nou, în tine.
