Într-un mod foarte bizar, el mă iubește mai mult. Deși pare mereu cel care pune sare pe rană, de fapt, în adânc, știe cum să se țină prins de inima mea ca și cum ceva ne leagă pe veșnicie. El nu se răzbună așa cum o fac eu, ci doar își lasă libertatea să ia forme naturale, conturându-l. Eu, pe de altă parte, îl lovesc lovindu-mă, abandonând, țipând, trădând. El e constant, eu mă zbat în fel și chip să nu rămân într-un loc, de spaimă.
Tot el tace, mult. Adesea nu își poate spune gândurile și nici petele de pe suflet nu simte să le pună pe tapet. În timp ce eu ucid prin cuvinte taina, atât a mea, cât și a noastră. El încearcă să salveze în adânc, eu mă străduiesc să țin cu dinții în afară.
Ne desparte totul, căci nu suntem unul pentru altul. Concomitent însă, dar și lipsit de noimă, ceva ne ține atât de strâns unul de celălalt, încât nu mai par doi oameni, ci doar o singură suflare de viață ce-abia-și așteaptă prelungirea în infinit. Ciudat cum se întâmplă cu mine și cu el… Ba și mai mult de-atât: imposibil. Dureros de parcă ești mușcat în carne vie, cu dinți de furtună. Frumos de parcă lumea a fost făcută doar pentru asta, pentru tine și pentru el.
Când e departe, e mai aproape ca oricând. Și când ne apropiem, se simte de multe ori distanța. Nu mă mai îngăduie, eu nu-l mai vreau, dar nu ne găsim mângâierea decât unul cu altul, nu neapărat în brațe, ci strânși între ochii închiși ce se privesc unii pe alții de dincolo de pleoape.
Ce e dragostea? Probabil încercarea omului de a rămâne viu în altul, indiferent cât de putrede sunt clipele, gândurile și emoțiile. Șansa de a fi pentru altul mai mult decât ești pentru tine, deși urlă în tine urmele lăsate de răni adânci, prin care uită să mai intre lumina. Și poate dragostea e felul în care poți păși înapoi, pentru a-i da celuilalt lumea întreagă.
Între mine și el mai este doar Dumnezeu, căci restul s-a topit sub greutatea unei apropieri care nu se poate frânge. Și când n-o să mai fim, fie trupește, fie unul fără altul, va rămâne ca mărturie secunda de Rai petrecută împreună în ultimul moment.
