Te uiți la om și plin de el, își vântură în fața celorlați golul din suflet. Se schimonosește de parcă tot ce are nu-i ajunge, de parcă ce-ar avea nu-i este de folos. Își plânge neputința în fața propriei dureri, neștiind că haina de pe el nu-i aceeași cu cea care-i ocrotește cămara sufletului. Și-l vezi cum se frământă, îl vezi cum nu pricepe de ce-i mereu posac, trist, scurs, încruntat, nefericit, disprețuitor, nemulțumit. E ca-ntr-un meci cu sine, din care cel mai încăpățânat iese învingătorul cel învins – răpus de viața cu care se ia la trântă și pe care nu insistă s-o priceapă.

Te uiți la om și plin de el, își caută sensul în lucruri goale, fugind cu disperare printre fantasmele ce i-au încătușat inima răpusă de suflarea-i grea. Și-ai suferi cu el, i-ai striga durerea, dar tot ce poți să faci este să te rabzi, căci doar privind de lângă și rugându-L cu putere, mai poți să îl ajuți pe omul gol-goluț. Doar scăldându-l pe om în dragoste, i-ai mai putea reda suflarea, speranța că din pământ va răsări în pragul sfârșitului vlăstarul nemuririi. Și doar cu gândul lângă al său, el va avea curajul să își elibereze ființa de prea-negrul din lăuntru, ca să facă loc printre răni luminii calde de la răsărit.

Te uiți la om și plin de el, își curmă singur viața, gândind la moarte în eternitate. E plin ochi pe dinafară, în timp ce din adâncul său rămâne doar un gol, ce îi vădește lipsa celui mai de preț lucru – Dumnezeul. Și-ai vrea să-i spui, să îi arăți, dar știi că orice vorbă risipită în afara ta, nu va face decât s-alunge omul și mai tare în golul din sine. Și-alegi să-l scrii să-l aibă-n gând și alții, că poate-așa se-nmoaie și se regăsește. Nu dispera, c-ai fost și tu așa, pierdut în marea-ți învolburată dinlăuntru, lovit de valuri și-nghițit de spume.

Te uiți la om…și parcă din preaplinul său a mai cedat o parte și un altuia. Te bucuri și renaști, căci ăsta-i primul pas în a-I vedea slava. Și-l lași să meargă-n ritmul său, căci de acum vă poartă pașii pe aceeași cărare, pe care Însuși Dumnezeu Și-a presărat Raiul.

Te uiți la om și-i vezi sfințenia, că nu mai e doar chip, ci asemănare.