Visatoare, prea visatoare pentru lumea asta. Iubesc scrisul, e singura eliberare a firii...Iubesc noaptea, fotografia, arta. Iubesc iubirea, pur si simplu.
Profilul de blogger pe toateBlogurile
I have always felt invisible to people my age, Always appealing to the older ones. They don't run with me to the green lights of electronic music; They don't have time to let me bloom; They already know all the flowers. T
Citește mai departe
S-a întâmplat să nu mai compun în ultima vreme, deși au stat atâtea lucruri pe marginea sufletului, gata să îl prăbușească. E mai ușor să ascult o piesă electronică, fără versuri, superficială ori cum ai dori să o numești, lăsându-mi gândurile să zboare decât să iau un pix negru și sa apăs, să tai, să vărs cafea sau lacrimi pe marginea jurnalelor. E o așteptare generală să ne maturizăm abandonând "prostioarele" de tipul scrisului, sincerității și principiilor morale. Deciziile proaste se materializează im
Citește mai departe
Un împărat avea un secret: era chel. Nimeni nu știa acest lucru, cu excepția slujitorului de încredere, aflat în dreapta sa. Acesta era un om blând și bun, dar povara destăinuirii stăpânului său îi apăsa umerii, ca o vină și ca o jale. După nopți nedormite, găsi o cale ce i-ar fi putut aduce alinare; merse în cel mai îndepărtat colț al pădurii regești, săpă o groapă cât el de adâncă și se strecură în ea. Acolo șopti, la urechea pământului reavăn și umed: "Împăratul este chel." Se ridică ușurat, cu inima liberă și mulți ani trecură până când din locul acela ieși un c
Citește mai departe
Știu că se vând capete de drumuri, În pachete impare, ca să nu-mi ajungă niciodată. Știu că e timpul sfârșirilor cumpărate, Că răbdând, risc să devin eu sfârșire. Am prea puține monede pentru o astfel de târguire. Am prea multe monede pentru o astfel de târguire. Inspirația muzicală: The Prodigy-"Nasty" (Spor remix)
Citește mai departe
I-am dat frumuseții glas și pomeți ascuțiți, Ca să pot să mă sprijin când mi-e dor de iubit, Să nu arunc spre rai rugăciuni de nemulțumit. Am strigat dorința pe nume, Așteptând să-i fiu ecou; Iar cei ce nu înțelegeau profețiile, Căutau să mă condamne pentru că am spus: "Vreau!" Însă eu am mers pe bucle până la zenit, Am alunecat pe piele până la aluatul primordial, Să văd ce bucătar
Citește mai departe
Noi nu suntem buni prozatori, De aceea nu ne publică povestea. (Încă) Pălim sub nume mari de autori, Veridic nu-i alintul cu vârfuri moi. Dar nimeni nu ne fură poezia, Nici curajul de a scrie un vers opac. Eu știu că semănăm într-o bărbie Și că astfel de detalii pier la corectat. Eu pot visa sublim sub spectru îngust, Riscându-mi pacea înainte să gust Din fericiri ce
Citește mai departe
"Do you really want me to write a feminist anthem? I'm happy cooking dinner, in the kitchen, for my husband."Marina Diamandis Îndrăznesc prea mult dacă mă apăr sub o lupă uriașă? Dacă în loc să-mi doresc un tavan opac, eu cer să fiu expusă, în detalii și diametre imperfecte, într-o vânătoare de verdict și iubire de secret, să fiu proiectată într-un iris de o culoare devenită laitmotiv? Cum își găsesc unii locul trăind într-o altă formă? Aș putea și eu să îmi m
Citește mai departe
La întrebarea: "Care e cea mai lungă așteptare pe care o cunoști?", eu aș ridica mâna și aș spune: "A mea." Nu m-aș rușina nici de istorie, nici de războaie, nu aș fi nici mai mică, nici mai mare decât înțelepții lumii biblice. Astăzi, răbdarea cântărește mai mult decât în urmă cu două mii de ani. Drumul spre un țel nobil ori spre un adevăr personal, drumul spre Persoana care să-ți spună adevărul e mai întortocheat. Timpul are un alt timp, de trudă și de fugă. Și mă îngrozește, uneori, faptul că mă întâlnește avansând fără certitudini.
Citește mai departe
Suntem anticiparea unui mister; Nu am completat formulare cu două opțiuni, Refuzul și cedarea s-au blocat Pe un ecran alb-negru în mijlocul lumii. Repetăm o singură scenă Dintr-un act ce promitea a fi inspirația zilei de joi. Suntem expuși în fântâni arteziene, Unde monedele aruncate cer abandonul din noi. Piciorul meu e cuprins de spirale metalice, Toți vă
Citește mai departe
Pentru a iubi, trebuie să cunoști, Dar cum ai putea cunoaște dacă nu te-ai apropia cu iubire? Mai cauți tu în altul prilej de mântuire, Ori îi numeri fiecare tresărire Și aștepți ultima literă vinovată? Nu s-a născut în lume o Evă resemnată,Nici un Adam din vorbe sau asprime simulată, Căci fiecărui om îi este permis Să păstreze măcar un rai necompromis. Eu nu mă tem să spun că, între orice și tine, Mai sunt zeci d
Citește mai departe
Aș vrea să îi spun zâmbetului meu că nu mă supără corespondența lui cu sufletul. I-am găsit scrisorile sub gropițe-e vina mea că nu știe să le ascundă?-și le-am citit, indiscretă și grăbită. Le-am împăturit cu grijă, ca nu cumva să rup vreo bucată și să adăpostesc rămășițele sub scuza lașă a imperfecțiunii. Buzelor le-am cerut să fie ele însele și parcă au progresat un pic. Au început să zică "Da", "Nu", și lucruri mai îndrăznețe, cum ar fi liniștea. Le-am certat când căutau refugiul într-o teoremă și le-am promis că, dacă
Citește mai departe
Biruința are multe surori, Dar nu toate sunt ale tale. Te zbați să o prinzi pe cea îmbrăcată în violet, Când tu ai inimă de altă culoare. Tu strigi în gând versul ce a fost scrijelit pe talpă, Și îți cauți vechea hartă în mâini. Busola ta se visează răsturnată, De liniști ce se nasc în alte lumi. Dar taina nu mai stă în calcul,
Citește mai departe
Într-un om se strecoară copilăria. Ea rodește în multe feluri, dar adultul de mai târziu va prețui mereu faptul că a învățat să se roage. Atunci i se deformează degetele drepte, căci scrie cuvintele prea apăsat. Și parcă tot ce-i al lui crește sub această boltă a apăsării, în bucle și deviații, înflorind pe la colțuri și în pământ sterp. Apoi, se va întâlni cu neprăvăzutul, care va fi de două ori mai mare decât omul nostru. Nu va ști cum să-l adune altfel decât înfășurându-l în propriul suflet, ca pe un fir nesfârșit al cărui ghem ar cântări prea mult. Și astfel de legături primejdioase nu-și vor găsi dezlegarea, da
Citește mai departe
Nu știu să negociez cu timpul, Dar aș încerca să-i vorbesc unei secunde. Aș vrea să-i aud fâlfâitul ascuțit când greșesc, Să construim împreună ziduri între cereri, Să le despărțim pe cele rele Înainte să prindă rădăcini în adâncurile mele. Poate că secundele ar ști limbajul lui Și m-ar ajuta să-i înțeleg gesturile sacadate; Aș întinde eu mâna pentru el, Să-i dau ce caută cu nerușinare, În ceasul meu umbrit de o mirare.
Citește mai departe
În ultimul an de facultate, viața ar trebui să semene cu o linie izoelectrică, să fie lină, perfectă, înțeleasă până la ultimul amănunt, iar eu să fiu marinarul cu visele adormite. Să nu mă tulbure nimic, să nu mă atingă nicio intensitate, să respir regulat. Câte căsuțe cu experiențe ar fi trebuit să bifez până la 24 ani? Care e punctajul necesar pentru a merge pe drumul ales de inima mea? Mă voi muta, din nou? Voi fi eu vreodată un om resemnat? Marea decizie e aceea de a lăsa credința să perforeze pielea aspră a rațiunii. De fiecare dată când mă tem de timp și îl cert, ceva îmi aduce aminte de Creato
Citește mai departe