Articole postate de Gabi

  • Petru Creţia - Pentru cei fără nume... 223

          Pentru cei neştiuţi şi uitaţi şi pierduţi în lutul orb şi risipiţi prin veacuri, dar care au fost sarea pământului  şi care au purtat pe umerii lor binele lumii, sunt scrise rândurile acestea. Cred că nu e nimeni dintre noi care să nu fi cunoscut asemenea oameni. Să-i înmulţim cu numărul incalculabil al generaţiilor, cu întinderea continentelor şi cu puzderia insulelor şi, adunându-le, în gândul nostru, umbrele fără nume şi chip, să-i celebrăm o clipă, aici şi acum, în zarva plină de nume a istoriei. În ei se întrupează acea parte din bine a speciei graţie căreia omenirea are totuşi  chip omenesc şi a dăinuit în ciuda crâncenelor ei cusururi.   Am putea să-i numim buni prin natură sau, dacă vreţi, buni pentru că aşa i-a lăsat Dumnezeu printre n

    Citește mai departe
  • Mircea Cărtărescu, Diavolul de hârtie, lectura Adrian Pintea 245

    http://archive.org/embed/MirceaCartarescuDiavolulDeHartieLecturaAdrianPintea Mircea Cărtărescu, Diavolul de hârtie, lectura Adrian Pintea Diavolul de hârtieVictor si Ingrid împartaseau un secret, sau cel putin asa credea Victor. Pentru el, întâmplarea care-l lega atât de strâns si de ciudat de Ingrid se petrecuse parca în vis sau în alta viata. Uneori spera din tot sufletul ca fata pe care-o iubea sa fi uitat de mult totul .-Alteori ar fi vrut ca ea sa fie tot

    Citește mai departe
  • Emil CIORAN, Eseuri... 248

      Emil CIORAN, Eseuri Editura Cartea Românescă 1988 Lectură Alina Covaci ...

    Citește mai departe
  • Sofocle, Electra... 256

    Sofocle, Electra...

    Citește mai departe
  • Emil CIORAN, Tratat de descompunere, fragmente... 263

    Singurătatea - Schismă a inimii lectura Alina Covaci ...

    Citește mai departe
  • Cesare Pavese- O amintire... 271

        Nu există bărbat care să poată lăsa vreo urmăîn această femeie. Tot ce-a fost piere într-un vis,se risipeşte dimineaţa şi rămâne doar ea.Dacă n-ar fi fruntea atinsă de clipă, ar părea uimită. Doar obrajii zâmbescmereu.Nici zilele nu se adunăpe chipul ei, ca să-i schimbe zâmbetul uşorce se răsfrânge peste lucruri. Cu aprigă fermitateface orice lucru, dar pare de fiecare dată că-i prima oară;şi totuşi trăieşte fiecare clipă. Se dezvăluietrupul ei puternic, privirea reculeasă,în vocea tainică şi oarecum răguşită: o vocede bărbat obosit. Şi nici o oboseală n-o atinge.Dacă-i priveşti fix gura, închide ochii pe jumătateîn aşteptare: nimeni nu poate îndrăzni o nesăbuinţă.Mulţi bărbaţi îi cunosc zâmbetul ambiguusau încruntarea neaşteptată. Dacă a existat un bărbats-o ştie cum geme, umilită de dragoste, plăteş

    Citește mai departe
  • Michelangelo- 259... 267

        Poţi să înalţi cu flacăra dorinţei speranţa, nu în van fiind râvnirea, căci Domnul de ne-ar fi urât simţirea, de ce-ar fi dat chip lumii şi fiinţei?   Slăvesc izvorul păcii şi-al voinţei, de ce mi-aş pune-n altceva iubirea, când Tu ţii sufletul divin, ce firea mi-o-înnobilează si o dă credinţei?   Speranţa-i vană î

    Citește mai departe
  • Fernando Pessoa - Fecioara Maria... 249

            Mamă a celui ce nu are mamă, în poala ta Își pune capul durerea universală Și-adoarme, beată de sfârșitul propriei sale trude...     Iar mâna ta ține vechea, dar mereu pura Mică batistă maternă Cu care neîncetat ștergi lacrimile lumii. Trad. Dinu Flămând

    Citește mai departe
  • Menelaos Ludemis - Bună ziua... 257

        Bună ziua... Bună ziua trandafirule, ce pe undeva tu îmbălsămezi aerul cu parfumul tău Bună ziua apă, ce curgi cine știe pe unde Bună ziua pădure, ce undeva tu cânți Bună ziua...bună ziua Greieri, fluturi, păsări...bună ziua   Un adorator al dimineții vă trimite ochii lui Într-o insulă singuratecă-un fel de leagăn maritim-

    Citește mai departe
  • Luis Gongora y Argote- Escorialului... 260

        Aurite capiteluri, `nalte, sfinte, răpit-ați norilor orice sclipire, soare și cer se tem: de strălucire și c-ați fi crunți, titani, ca mai `nainte.   Soare, n-ascunde raza, ia aminte, la fel, tu Zeus: căci vor da lucire în templu eroului spaniol; slăvire i-nalță-un rege, credincios fierbinte.   A regelui mărire, credincioasă și mâna lui ce-apropie Noua Lume

    Citește mai departe
  • Mevlana Jalaluddin Rumi -Rădăcina rădăcinii Sinelui tău 256

          Nu te îndepărta, apropie-te.Nu fii lipsit de credință, încrede-te.Găsește antidotul în venin.Vino la rădăcina rădăcinii propriei tale ființe (a Sinelui tău).Modelul din lut, încă frământatdin substanța certitudinii,(ești) un paznic al comorii de Lumină sfântă.Vino, reîntoarce-te la rădăcina rădăcinii Sinelui tău.Odată ce vei renunța la egoism,vei fi smuls din strânsoarea ego-uluiși eliberat de multe capcane.Vino, reîntoarce-te la rădăcina rădăcinii Sinelui tău.Te-ai născut printre copiii creației lui Dumnezeu,Dar ți-ai fixat privirea mult prea jos.Cum ai putea să fii fericit?Vino, reîntoarce-te la rădăcina rădăcinii Sinelui tău.Ai fost născut dintr-o rază a majestății divineȘi ai binecuvântarea unei stele de aur.De ce suferi în mâna lucruril

    Citește mai departe
  • Mevlana Jalaluddin Rumi - Atunci când oceanul este agitat 306

          Atunci când oceanul este agitat (și plin de valuri),nu mă lăsați doar să-l ascult.Lăsați-l să se spargă în interiorul pieptului meu!Traducere Iulia Bontaș ...

    Citește mai departe
  • Mevlana Jalaluddin Rumi - Cum ai putea găsi doar perla uitându-te la mare 270

            Cum ai putea găsi doar perla uitându-te la mare?Dacă o cauți, fii un căutător adevărat:scufundătorul trebuie să aibă câteva calități –să își încredințeze viața în mâna Prietenului,să își oprescă respirația șisă se arunce cu capul înainte.Traducere: Simona Trandafir

    Citește mai departe
  • Octavio Paz- Coda... 263

                               A iubi este poate a învăţa                     să mergi în lume.                     A învăţa să stai tăcut                     ca stejarul şi teiul din fabulă.                     A învăţa să priveşti.                     Privirea ta semănătoare                     A plantat un arbore.                                                 Vorbesc                     pentru că mişti frunzele.  

    Citește mai departe
  • Rainer Maria Rilke- Ferestrele -VI... 268

      Din adâncul camerei, din pat, numai paloarea separăfereastra stelară ce s-a-nclinat ferestrei de ziuă avară.Apoi această nouă tinerețe celestăce ziua crescând o atestăaleargă, se-nclinăși la rându-i dispare!Nimic nu mai rămâne pe cerul matinal când tandreleamante îl contemplunimic decât el însuși, cerul, ca exemplude profunzime și de gravitate!Doar porumbeii mai descriu rotundîn cercuri tot mai line lunecândcătre blândețe și singurătate.Traducere Dumitru D. Ifrim      

    Citește mai departe