Gabi

Articole postate de Gabi

  • Eugen Ionescu – Un portret anecdotic al lui Brâncuși 57

      L-am cunoscut personal pe Brâncuşi foarte tîrziu, în cei din urmă ani ai vieţii sale, la pictorul Istrati, al cărui atelier se afla în Impasse Ronsin, chiar în faţa celui al sculptorului, despărţit de o străduţă de un metru lăţime. „Cine-i Ionescu ăsta care scrie piese de teatru ?", îl întrebase Brâncuşi pe Istrati. „Adu-mi-l într-o seară, vreau să-l cunosc." Bineînţeles, admiram de multă vreme operele maestrului. Auzisem vorbindu-se şi despre om. Ştiam că era arţăgos, nu prea binevoitor, cicălitor, aproape crud. Ii alunga, acoperindu-i de injurii, pe negustorii sau colecţionarii care veneau să-l vadă pentru a-i propune să-i cumpere sculpturile. Îi îndepărta, ameninţîndu-i cu bîta, şi pe admiratorii sinceri şi naivi care-l supărau. Existau, totuşi, cîţiva rari privilegiaţi şi privilegiate pe care Brâncuşi, neputînd trăi mereu cu totul singur, îi primea şi îi răsfăţa: aceştia sau acestea erau invitaţi să ia parte la mesele lui, în acelaşi ti

    Citește mai departe

  • Eugen Ionesco – Portretul lui Caragiale 1852—191 58

      Născut în 1852, în împrejurimile Bucureştilor, I. L. Caragiale a scris excelente povestiri şi citeva piese de teatru care au „revoluţionat" teatrul românesc, uşor de revoluţionat, deoarece, ca să zicem aşa, nu exista. De fapt, el l-a creat. Prin valoarea comediilor de moravuri şi de caractere, scrise, din păcate, într-o limbă fără circulaţie mondială, I. L. Caragiale este, probabil, cel mai mare dintre autorii dramatici necunoscuţi. Scîrbit de societatea timpului său, după ce şi-a agravat dezgustul denigrînd-o, în întreaga sa operă, cu violenţă şi luciditate, talent şi umor, I. L. Caragiale profită de o moştenire tîrzie pentru a se expatria la sfîrşitul vieţii sale la Berlin, unde muri în 1912, la şaizeci de ani şi cinci luni. Refuzase, în ianuarie al aceluiaşi an, să se întoarcă la Bucureşti pentru cele cîteva zile necesare sărbătoririi oficiale a celor şaizeci de ani ai săi şi a carierei sale, căci, întrucît

    Citește mai departe

  • Charles Baudelaire - À une heure du matin... 55

        Enfin ! seul ! On n’entend plus que le roulement de quelques fiacres attardés et éreintés. Pendant quelques heures, nous posséderons le silence, sinon le repos. Enfin ! la tyrannie de la face humaine a disparu, et je ne souffrirai plus que par moi-même. Enfin ! il m’est donc permis de me délasser dans un bain de ténèbres ! D’abord, un double tour à la serrure. Il me semble que ce tour de clef augmentera ma solitude et fortifiera les barricades qui me séparent actuellement du monde. Horrible vie ! Horrible ville ! Récapitulons la journée : avoir vu plusieurs hommes de lettres, dont l’un m’a demandé si l’on pouvait aller en Russie par voie de terre (il prenait sans doute la Russie pour une île) ; avoir disputé généreusement contre le directeur d’une revue, qui à chaque objection répondait :”— C’est ici le parti des honnêtes gens, ” ce qui implique que tous le

    Citește mai departe

  • Kostis Palamas – Caprifoliul... 58

        Să fiu caprifoliul ce din ogradă se cațără floare-nălțându-și pe zidul lăcașului tău, caprifoliul ce din suflarea ta tânără proaspăt se ține, proaspăt trăiește mereu.   Să viu, să mă-nalț la fereastră, să-mi sprijini verdeață și ramuri. Și pernă să fiu, cuib moale obrazului tău, iubitoarei priviri prin deschisele geamuri.     Unească-se florile mele

    Citește mai departe

  • Constantin Noica (I)-Documentar-TVR... 135

    ...

    Citește mai departe

  • Avatarurile unei prietenii - Constantin Noica și Nicolae Steinhardt (Arh... 109

    ...

    Citește mai departe

  • Georg Trakl – Psalm... 172

       A 2-a versiuneDedicat lui Karl KrausE o lumină pe care vântul a stins-o.E o cârciumă de țară pe care după-amiază un bețiv o părăsește.E o vie arsă și neagră, cu găuri pline de păianjeni.E o încăpere pe care-au văruit-o cu lapte.Nebunul a murit. E o insulă în Marea SuduluiÎntru primirea Zeului Soare. Se bat tobele.Bărbații execută dansuri războinice.Femeile-și leagănă șoldurile în liane și maci,Când marea cântă. O paradisul nostru pierdut.Nimfele au părăsit pădurile de aur.Se-ngroapă străinul. Începe atunci o ploaie de sclipiri.Fiul lui Pan apare sub forma unui terasierCe doarme la amiază pe asfaltul încins.Sunt fetițe-ntr-o curte, în hăinuțe de-o sărăcie sfâșietoare!Sunt odăi pline de-acorduri și de sonate.Sunt umbre care se-mbrățișează în fața unei oglinzi oarbe.La fereastra spitalului, convalescenții se-ncălzesc.Un vapor alb duce

    Citește mai departe

  • Georg Trakl - Grodek... 174

    A 2-a versiuneSeara pădurile-ntomnate răsunăDe arme ucigașe, câmpiile de aurȘi iezerele-albastre, soarele se rostogoleșteMai mohorât pe deasupra; noaptea cuprindeRăzboinicii muribunzi, tânguirea sălbaticăA gurilor sfărâmate-ale lor.Norii roșii în care-un zeu înfuriat locuieșteAdună însă-amuțiți, în valea cu sălcii,Sângele vărsat, răcoarea selenară;Toate drumurile dau în neagră putrezire.Sub crengile de aur ale nopții și stelelorSe leagănă umbra surorii prin dumbrava tăcută,Salutând spiritele eroilor, capetele-nsângerate;Și-ncet printre trestii răsună flautele sumbre-ale toamnei.O, jelire mai mândră! voi altare de bronz,Flacăra arzătoare a spiritului hrănește azi o teribilă durere,Nepoții nenăscuți.Trad. George Stati

    Citește mai departe

  • Georg Trakl -În Est... 178

    Ca orgile sălbatice-ale viscoluluiE mânia sumbră a poporului,Talazul purpuriu al bătăliei,Al stelelor desfrunzite.Cu sprâncene sfărmate, cu brațe de-argint,Noaptea face semne soldaților muribunzi.În umbra-ntomnatului frasinSuspină duhurile celor uciși.Sălbăticia spinoasă-nconjoară orașul.De pe treptele-nsângerate, luna izgoneșteFemeile cuprinse de spaimă.Lupi nesătui năvăliră pe poartă.Trad. George Stati

    Citește mai departe

  • Georg Trakl - Somnul... 168

    A 2-a versiuneBlestemate fiți voi, otrăvuri întunecate,Somn alb!Această cea mai stranie dintre grădiniCu arbori amurgiți,Plină de șerpi, fluturi de noapte,Păianjeni, lilieci.Străinule! Umbra-ți pierdutăÎn apusul de soare,Un sumbru corsarÎn marea sărată-a mâhnirii.Păsări albe prind să fâlfâie la marginea nopțiiPeste dărâmatele orașeDe-oțel.Trad. George Stati

    Citește mai departe

  • Georg Trakl - Soarele... 172

    Zilnic vine soarele galben peste colină.Frumoase-s pădurea, animalul întunecat,Omul; vânător sau cioban.Roșiatic se-nalță peștele în iazul verde.Sub cerul rotund,Pescarul alunecă-ncet în luntrea albastră.Domol se coc strugurii, grâul.Când ziua tăcut se sfârșește,Ce-i bun și ce-i rău pregătite-s.Când se face noapte,Drumețul ridică-ncet pleoapele grele;Soare răzbate din râpa sumbră.Trad. George Stati

    Citește mai departe

  • Georg Trakl – Declin... 178

    A 5-a versiuneLui Karl Borromaeus HeinrichPeste iazul cel albPăsările sălbatice-au plecat.Seara, un vânt de gheață bate dinspre stelele noastre.Peste mormintele noastreSe-nclină fruntea sfărmată a nopții.Sub stejari ne legănăm într-o luntre de-argint.Sună mereu zidurile albe ale orașului.Sub bolți de spini,O frate-al meu, ne aburcăm, arătătoare oarbe, către miezul nopții.Trad. George Stati

    Citește mai departe

  • Georg Trakl – Cântecul lui Kaspar Hauser... 177

    Pentru Bessie LoosEl cu adevărat iubise soarele ce cobora colina purpuriu,Potecile pădurii, pasărea neagră cântătoareȘi bucuria verdeții.Grav îi era culcușul în umbra copaculuiȘi pur chipul său.Dumnezeu rosti o flacără blândă inimii sale:Ah, omule!Liniștit, pasul său găsea orașul seara;Tânguirea-ntunecată a gurii sale:Vreau să fiu călăreț.Însă-l urmau tufă și animal,Casa și grădina-n crepuscul a oamenilor albi,Iar ucigașul său îl căuta.Primăvară și vară și toamna frumoasăA celui drept, pasu-i ușorLa odăile-ntunecate ale celor visând.Noaptea, el rămânea singur cu steaua sa;Vedea zăpada căzând pe crengile goaleȘi-n pridvoru-amurgit umbra ucigașului.Argintiu căzu capu nenăscutului. Trad. George Stati

    Citește mai departe

  • Geo Bogza- Triplul concert... 185

        Răsuna în mintea mea un glas limpede de fată: ”Colinde, colinde! E vremea colindelor, Căci gheața se-ntinde Asemeni oglindelor.„ Răsuna, cu ecoul unei pădurii peste al cărei frunziș se așternuse un subțire strat de zăpadă. În moliciunea ei, soarele de decembrie, lepădându-și violențele cosmice, sărută sfios urmele unei căprioare. ”Colinde, colinde E vremea colindelor Căci gheața se-ntinde Asemeni oglindelor Și tremură brazii

    Citește mai departe

  • Constantin Noica- Introducere la Brâncuși prin Cumințenia Pământului 438

            Către anul 2000, scria Paul Morand prin anii douăzeci, „operele lui Brâncuşi vor împodobi pieţele lumii întregi“. S-ar putea să nu se întîmple chiar aşa cum imagina scriitorul francez, dar ar fi extrem de recomandabil ca una cel puţin dintre operele sculptorului să figureze în toate pieţele lumii: „Cuminţenia pămîntului“. Într-adevăr, nu se stie dacă la un moment dat nu va veni în inspecţie pe pămînt vreun intendent cosmic, însărcinat cu supravegherea părţii acesteia mai secundare a galaxiei noastre, care să ne întrebe: ,,Sînteţi cuminţi? Este cuminte Pămîntul? Sau să trimitem din cosmos o cometă ca să măture viaţa de pe el?” Ne putem închipui că în clipa aceea unii oameni politici de pe Terra

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile