Fructele, florile, frunzele, au o poveste a lor. Trandafirii, de pildă sînt o trupă de cavalerie, roz, cu nobile, multe drapele desfășurate, purtând mesajul unei victorii. Trebuie doar să-ți lipești urechea de pământ sau de peretele subțire, cristalin al luminii. Trebuie doar să colorezi cu sângele tău obrajii merelor și să fii în stare să dăruiești toate cheile tale păsărilor și oamenilor.
Citește mai departe
Se rezemase de poarta unui nor, cu o țigară stinsă între buze. Inima lui semăna cu o ghitară fără gât. O femeie tăcută îi aprinse țigara cu un chibrit subțire- și chibritul acela deveni deodată gâtul ghitarei. Atunci, aplecându-se în amurgul portocaliu, el cântă la ghitară un cântec dulce și simplu - poate cel mai blajin din viața lui- Cu un refren banal sunând cam așa: avem nevoie unii
Citește mai departe
Ochii lui- două picături lungi de lumină verde. Buzele strânse- nu aveai cu ce să le asemeni. Un om, poate, zidit în perete. De partea cealaltă a peretelui, putea fi un rând de ferestre deschise; intra lumină puternică și aer de primăvară; de aceea părul lui era atât de tinerește ciufulit. Dar ceilalți nu știau să privească prin acele fereste; de aceea- gând
Citește mai departe
ești prea inteligent să nu-nțelegicaptivitatea celui de pe zid eu nu fug nu te cautte văd nu înaintea mea ci sus pe muchiaziduluipreocupat să nu cumva să ies din umbradin caricatura pe care-o joci atentasupra mea am înțelesși m-am oprit și am tăcutnimic nu te-ar înnebuni mai mult gîndescdecît după-nțelegeredupă oprire și tăceresă mor
Citește mai departe
Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos Pentru Santa Rita Pintor Singur, pe cheiul pustiu, în această dimineaţă de Vară,Privesc dincolo de linia unde fluviul întâlneşte oceanul, spre Indefinit,Privesc şi mă bucur să văd,Mic, negru şi cât se poate de clar, un pachebot intrând.Apare din depărtare, concret şi clasic în felul său.Îşi risipeşte mult în urmă fuioarele vagi de fum.Avansează încet, dimineaţa intră odată cu el, iar pe fluviu,Ici şi colo, se trezeşte viaţa maritimă,Sunt înălţate velele, remocherele taie apa,Se zăresc mici ambarcaţiuni ieşind dindărătul navelor ancorate-n port.Adie o briză uşoară.Dar inima mea le însoţeşte pe cele ce se văd mai
Citește mai departe
Fernando Pessoa sub pseudonimul Álvaro de Campos Pentru Santa Rita Pintor Singur, pe cheiul pustiu, în această dimineaţă de Vară,Privesc dincolo de linia unde fluviul întâlneşte oceanul, spre Indefinit,Privesc şi mă bucur să văd,Mic, negru şi cât se poate de clar, un pachebot intrând.Apare din depărtare, concret şi clasic în felul său.Îşi risipeşte mult în urmă fuioarele vagi de fum.Avansează încet, dimineaţa intră odată cu el, iar pe fluviu,Ici şi colo, se trezeşte viaţa maritimă,Sunt înălţate velele, remocherele taie apa,Se zăresc mici ambarcaţiuni ieşind dindărătul navelor ancorate-n port.Adie o briză uşoară.Dar inima mea le însoţeşte pe cele ce se văd
Citește mai departe
Membrană-nfrigurată, sclipind în nesfârșit, Grăbite aripi albe sub cer a oglindit; Cercând în van amarii săi stropi sub val a-nchide Șuierător respiră iar buzele-i lichide. În resemnări de-o clipă ori în fierbinți porniri Se strâng ațâțătoare și se întind subțiri, Răspund cu glas de unde luminii ce se-ascunde Sub bolțile din zare suave și rotunde. Pășim tăcuți- vorbește în locul nostru marea, Amețitor murmură foșnindu-și val de val, Pe față îți răsfrânge, verzuie, scăparea
Citește mai departe
M-am cufundat în mine la mare adâncime. Afară doar un murmur filtrându-se se țese. Filtrat prin straturile dese. Afară doar un murmur înăbușit se țese Însă aici răsună întreaga-mprejmurime, Mi-i amețit auzul de-a vorbelor mulțime; Și-afară doar un murmur, ritmându-se, se țese Filtrat prin straturile dese. Ședeți în ascultare, prieteni prea grăbiți.
Citește mai departe
Noaptea potolit şi vânăt arde focul în cămin;Dintr-un colţ pe-o sofă roşă eu în faţa lui privesc,Pân' ce mintea îmi adoarme, pân' ce genele-mi clipesc;Lumânarea-i stinsă-n casă... somnu-i cald, molatic, lin.Atunci tu prin întuneric te apropii surânzândă,Albă ca zăpada iernii, dulce ca o zi de vară;Pe genunchi îmi şezi, iubito, braţele-ţi îmi înconjoarăGâtul... iar tu cu iubire priveşti faţa mea pălindă.Cu-ale tale braţe albe, moi, rătunde, parfumate,Tu grumazul îmi înlănţui, pe-al meu piept capul ţi-l culci;Ş-apoi ca din vis trezită, cu mânuţe albe, dulci,De pe fruntea mea cea tristă tu dai viţele-ntr-o parte.Netezeşti încet şi leneş fruntea mea cea liniştităŞi gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de focPe-ai mei ochi închişi ca somnul şi pe frunte-mi în mijlocŞi surâzi, cum râde visul într-o inimă-ndrăgită.O! desmiard
Citește mai departe
Mijeşte orizonul cu raze depărtate,Iar marea-n mii de valuri a ei singurătateSpre zarea-i luminoasă porneşte să-şi uneascăEterna-i neodihnă cu liniştea cerească.Natura doarme dusă, tăriile în pace.Din limpedea nălţime pe-alocuri se disfaceO stea, apoi iar una; pe ape diafaneIşi limpezesc în tremur pe rând a lor icoane.Tot mai adânc domneşte tăcerea înţeleaptă Se pare cum că noaptea minunea şi-o aşteaptă.Deodată luna-ncepe din ape să răsaieŞi pân- la mal durează o cale de văpaie.Pe-o repede-nmiire de unde o aşterneEa, fiica cea de aur a negurei eterne.Cu cât lumina-i dulce pe lume se măreşte.Cresc valurile mării şi ţărmul negru creşteŞi aburi se ridică din fund de văi spre dealuri.O insulă departe s-a fost ivind din valuri,Părea că s-apropie mai mare, tot mai mare,Sub blândul disc al lunii, stăpânitor de mare.Din umbra d
Citește mai departe
O Simplitate, un fum,că durerile trec, îmi tot spune...O Simplitate, un fum,în valea frumoasă unde șezum,iubito, ești umbră, îmi spune.O Conștiință, o stea,că-i veșnicie durerea îmi spune...O Conștiință, o stea,că ești durere, iubito, îmi spune,că veșnicia ești, pururea.Și îngerii, o, tu, adormită,pe lut de ivoriu recităși e al pierzării, ecoul nebun:că ești durere îngerii spun. O Simplitate, un fum,că durerile trec, îmi tot spune...O Simplitate, un fum,în valea frumoasă unde șezum,iubito, ești umb
Citește mai departe
Muzica Sferelor eradupă umila părere a mea.Ceruri cântând,vitroasele ceruri sunând,incorporale retorici retorizândîn aerul fără densitate,în extramundana puritate,aceste muzici nu le audeburuiana-săraca, ori acel vânturat,ori acel măcinatde un vis nevisat,un vai de mine în ploaia perpetuă,de ploaia mașteră îmbrățișat,de bicele sale,împletitele-n șapte,VAI DE MINEcu elpitic discurs,tinichea de gazdin care gazul s-a scurs.Oricinepiatra mi-aruncă:pentru tine mingea,prinde-o tu, cel sfios,orgolios în zdreanța de aur,în straiul de zdrențe luxos,oricine, oricareauzind glorioasa murmurare:După umila părere a meaFrumusețea este o stea!Și totuși...Castelan fiindcu lati
Citește mai departe
Saltă și cîntă, inimă nebună,rupe-te, inimă,-n mii!Voi, ciocîrlii,cu gura mai dulce ca mierea,cîntați-mi pindarice cînturi,ca și eu să mă-nalțla ceruri, în volburi de aur.O, auzi-l, Silvanulîți zice din frunză, Driadă,cîntări fermecate,doar te-o răpi, Frumusețe;dar nimica pe lume nu bate,în lumina clarei diminețe,cîntecul ciocârliei din cer.O, fericire nebună,frînge-te-n chiote, Suflete, Ler!
Citește mai departe
Emil CIORAN, Manual de Descompunere - Gânditorul de Ocazie - 1949 lectura Alina Covaci Avantajele Debilității ...
Citește mai departe
Tu trandafir, lucru de tot perfect,aduni în tine tot ce risipeșticând în lumină capul ți-l roteștide-atâta farmec, trupul ți-e absent.Esență ideală, tu tocmai stand pluteștiasemenea iubirii, refaci același drum;cu cât în tine însuți mai tare te-adânceșticu-atât în jur mai tare tu răspândești parfum.Traducere Dumitru D. Ifrim
Citește mai departe