Sylvia Plath - Limită... 190
- Cultura
- 27-10-2021 14:53
Femeia-i intactă. Fără viaţă Trupul ei încă păstrează zâmbetul desăvârşirii, Iluzia cea mare a vechiului imperativ grecesc. Ieşind din volutele robei, Despuiatele-i Picioare par a spune: Prea departe-am ajuns, asta-i tot. Orice copil adormit pe veci se-ncovrigă, şarpe alb, Pe fiecare mic Ulcior cu lapte, acuma gol. Iar ea a-mpăturit Totul înapoi în trupul ei cum petalele Sale trandafirul când grădina Amorţeşte şi miresmele jertfei Urcă din gingaşele gâtleje ale florii de lună. Iar luna nu mai are de ce să fie-ntristată, Stă
Citește mai departe