Născut într-un Octombrie clar, mai pe la-nceput cocostârc pe picioare de metal... mâncăcios, melancolic, melodic...mmm
Profilul de blogger pe toateBlogurile
sunt asemeni deşertului continuă mişcare şi zbucium lăuntric o umbră fără urmă timpul nu mă atinge, iar ziua nu-mi aparţine mă prefir sub privirile voastre vă port paşii cu grijă să nu-i rătăcesc toate gândurile vi le aştern în cuvinte înşirate rânduri, rânduri zidindu-le la temelia rostirii cerul mă oglindeşte fără să-mi dea răspunsuri
Citește mai departe
dacă mă iubeşti îmi spui o poveste (oare la ce timp este iubirea asta?) şi pentru că el ştie ce ştie închidem pleoapele a somn şi ne lăsăm în voia poveştilor dacă mă iubeşti o să te joci cu mine dar pentru că iubirea e o joacă de copil împărţită cu mărinimie tuturor reinventăm jocuri uitate pentru că iubirea este perenă dacă mă iubeşti o să mă iei în braţe
Citește mai departe
când bestiile sar în strada şi-şi arată muşchii pâine şi circ se-aude din tribune printre leorpăituri de bale decrepitul ar vrea şi cere în plus şi sânge pierduţi suntem şi alungaţi din polis şi cultură Agora a rămas un vis şi-o amăgire căci animalularuncat în cuşcă şi-a ros zăbrelele şi a fugit în lume el omul nou, amorfă pastă de jeg, sudalme, fudulie şi prostie cel fărʼ de Dumnezeu, morală sau respect vrea doar ce bagă-n gură şi ce trage-n sulă şi-o râgâială ranforsată cu cinci ber
Citește mai departe
E septembrie, e cald şi pregătirile de concurs dau un plus de febrilitate şi agitaţie. Competiţie, ce frumos sună acest cuvânt abandonat de cele mai multe ori în favoarea unor „favoruri” sau obligaţii sau chiar p.c.r. "Spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti!" un val născut din răsuflarea oceanului nu ştie cu cine se va însoţi până la mal şi nici măcar nu ştie dacă ajunge, dar datoria lui e să vadă, să pipăie, să guste. Cu siguranţă că fiind la prima încercare voi avea parte de spaime, de slăbiciuni, de temeri dar datoria mea este să încerc, să insist până când voi reuşi. Dorinţe şi aşteptări, încercări, escaladări totul subsumat acestei competiţii. Fără sacrificiul lui Fidipide si fără a lui „am învins!” rostit cu ultima răsuflare nu am fi ştiut că tot parcursulş celor patruzecişidoi de kilometru va purta numele victoriei Maraton.
Citește mai departe
curiozităţi niciodată nu am ştiut să răspund la întrebarea celor mari: ce vrei să fii când o să creşti mare? mi se părea ceva inimaginabil acel mare pentru că mare era norul ce mă urma ca un căţelandru şi trenul care manca jăratec ori de câte ori plecam la bunici (aici am băgat o minciunică pentru că eu nu mai aveam bunici şi nici amintiri) dar trenul era mare şi de fiecare dată ajungea sătul, dimineaţa când ceaţa îşi scutura fusta ridicându-se dintre brazii singuratici şi dintre şinele căzute fără suflare din gară, cum ieşeai, îşi deschidea burta o hodoroagă antică
Citește mai departe
căutam cuvântul minune care să închidă perfect cercul dar cuadratura nu se lăsa cucerită prea uşor în lipsa celui transcendent şi-atunci am plecat să-l caut arde! uită-te la ochii lui uită-te la faţa lui, uită-te la trupul lui uită-te acum cat mai ai timp căci cenuşa îi va fi împrăştiată când voi rosti: s-a sfârşit. burnout
Citește mai departe
poezia mea o paleta de pictor miop un preaplin de culori ce-şi pierd strălucirea, naturaleţea şi-o pânză abandonată sub avalanşa cenuşie uitând de siena, de roşu, de galben, de verde, de albastru de multe ori mă rog să-mi regăsesc culorile ca să termin tabloul dar noaptea vine şi-mi acoperă culorile sub tuşe groase de pustiu poezia nu mai are nevoie de mine ea creşte, luându-şi cuvintele din aer din apă, din pământ, din foc ca djinii ce-au scăpat dintr-un clondir şi se întorc ca să-şi di
Citește mai departe
noi nu ne-am întâlnit şi totuşi sunt cuvinte în care urmele ni se-ntâlnesc aşa cum numai plaja şi cerul o mai pot face păstrându-le-n adâncul inimii cuvintele tale defilează într-o lume a normalităţii cvasicunoscute tăcerile mele noapte de noapte ies pe prispă şi aşteaptă perseidele şi am fost noapte-n miez de zi şi-am fost cuvântul în pustiu tu ai trăit toate poveştile pe care eu le credeam legende urbane eu auzeam spaime şi credeam că trăiesc cu adevărat toate poveştile şi pe cand eu mă năsteam săgetând cerul cu un prim chiot tu injurai birjăreşte nemernicia vieţii şi igrasia ce se căţăra pe faţa isto
Citește mai departe
să vezi un trotuar recâştigat şi un gard viu tuns îngrijitsă vezi coşuri de gunoi şi gropi astupate (în parte)să vezi actori în stradă bucurând şi bucurându-se e cu totul altceva şi sincermi-e frică să respir ca nu cumva să mă trezesc la realitate e noapte, citesc un jurnal şi ascult Pheonix numele din jurnal se năpustesc asediindu-mă şi muzica cerne petice de linişte adormind spaimele unei vieţi cenuşii vă rog, lăsaţi-mă să dorm un vis ce nu-i al meu
Citește mai departe
farul din Alexandria nu a fost un mit el chiar tăia noaptea în felii luminând valurile timpului care au ajuns până la noi viaţa mi-a pus mâna pe umăr şi m-a întrebat: vrei să mă ai? da! şi am căzut în lume doborât de preaplin iar ea m-a investit cavaler de viaţă cu paloşul ei de aer în cadrul uşii-întredeschise, cuvântul stingher se strânge-n volane ruşinea-l doboară dar silabele-i plâng de foame iar prostituţia nu-i pentru oricine, îţi trebuie dorinţă şi chemare m-am descheiat la toate rimele şi-am
Citește mai departe
Dumnezeu a rânduit lumea cu rosturi şi pe mine cu un rost despărţindu-ne drumurile aşa cum se desparte carnea de os cu sânge şi multă durere cum numai rugul aprins mai gustă din dulceaţa ofrandei tăcute sunt dimineţile în care cuvintele mă pătrund sfâşiindu-mi sufletul a chemare voi aveţi toată poezia lumii iar eu nu mă am decât pe mine abandonat într-o aşteptare mai lungă decât toată apocalipsa dincolo de nori în marea sală a cerului cuvintele s-au întrunit să dezbată ultimele rime încrucişate
Citește mai departe
atunci când va fi timpul mă voi trezi într-o mare de pastă amorfă din care iese în acelaşi timp mâna care scrie şi mâna care traduce mâna celui care ştie să schimbe cuvintele la o rată de schimb avantajoasă şi mâna celui care ştie să culeagă cuvintele zidind peretele unui nou turn Babel şi în acea pastă amorfă dar supercreatoare vom fi şi eu şi tu şi noi fără ipocrizie şi fără false pudori dar... ce ciudat de fiecare dată, dimineaţa când mă trezesc, văd în jur femei girafă ce-şi înalţă mândre gâtul printre petice pătate aşteptând lasciv trecerea orelor-spectatori într-o expoziţie abandonată barbaţi caracatiţă cu trupul plin de ventuze otr
Citește mai departe
ca să ajungi în ţara minunilor trebuie să cazi mai întâi în hău sau măcar o vântoasă să te ia pe sus ca pe-o frunză galbenă dar pentru mine, nici raiul şi nici iadul nu şi-au plătit taxa de gps man, aşteptam să vină toamna ca să te mai văd la faţa cuvântului să mă bucur de rime închipuite şi de vise în care îngerii urcă şi coboară scara lui Iacov cu zilele rămase până la marea judecată eu ce fac? mai nimic... încerc de fiecare dată să ridic un castel din cărţi de joc dar pasienţele rămase-n aşteptare bat din picior şi ameninţă că mă lasă baltă atunci când nu mă regăse
Citește mai departe
eu când o să plec? Duminică şi când e duminică? prietenul meu le încântă adresându-li-se suav Domniţă şi toate, indiferent de vârstă cad secerate iar răsuflarea urcă şi coboară asimptotic şi haotic oare merită să încerc formula asta sau e doar vorba de intonaţie? bucătăria răsuflă uşurată, a suportat tot chinul naşterii fără blesteme şi eşecuri aburi voluptoşi părăsesc scena unduindu-şi şoldurile în timp ce noua jertfă jubilează inconştient
Citește mai departe
eu, într-un oraş de mâna a doua eu, la un liceu de mâna a doua eu, un elev de mâna a doua egoul îmi şopteşte, eu, eu, eu şi tu lume care mă priveşti împreună respiram acelaşi aer şi plângem aceleaşi ploi de toamnă ca să nu fiu pradă am abandonat extremele şi am ales calea de mijloc, o mediocritate caldă ce nu excelează prin vârfuri sinusoidale dar nici nu caută liniilor puncte de intersecţie se pare că la naştere
Citește mai departe