,,Dați-mi un punct de sprijin și voi urni Pământul din loc” sau ,,Dați-mi un punct de sprijin și voi stăpâni lumea!”, ar fi zis Arhimede, în scopul definirii simbolului inventivității și al puterii creatoare nelimitate a omului, atunci când ,,există … Continuă lectura →
Citește mai departe
Nu prea își știe originile. Numai de documentare nu are el timp! O fi dintre boabele de grâu, scăpate de prin sacii drumeților ori mașinilor ce se fâțâie de ici, acolo? O fi din semințele scăpate de păsările ce trec … Continuă lectura →
Citește mai departe
Merg la portița ce ne desparte sau, mai degrabă ne unește, gospodăriile. Iau brânză de la vecinii din deal, care sunt oieri. În timp ce vorbesc cu ea și primesc brânza, pe poarta … Continuă lectura →
Citește mai departe
Pe câmpul învăluit în abur de fum, chilii stau aliniate, cu uşi zăvorâte. Înăuntrul fiecăreia nu se află două lucruri la fel: într-una, o mică icoană, un album cu fotografii. În cea de alături, un cărucior pentru bebeluşi. În cealaltă, … Continuă lectura →
Citește mai departe
Sub stropii reci, gri, ce au început să curgă, pornesc, la pas. Cu degetele strânse, arc, duc geanta cea de zi cu zi, aceeaşi, sobră, nelipsită. Cele ce fac, azi, diferenţa sunt tovarăşele de drum, şi ele strânse, de frig. … Continuă lectura →
Citește mai departe
Inițial publicat pe ecaleopi: Nu ştiu de ce o slăvim ,,de ziua femeii’’. Nu ştiu de ce nu o putem slăvi în fiecare altă zi. Sau de fiecare dată când este, cu adevărat, femeie. Iubeşti femeia pentru că este…
Citește mai departe
Stendhal spune… (3) În Scrisori către Pauline, Stendhal mai spune: „(…) şi a dispreţui un om pentru că-i mai puţin inteligent este tot atît de absurd ca şi a te umfla în pene pentru că ai părul blond în timp ce … Continuă lectura →
Citește mai departe
Mă plictisesc să tot aranjez cornul păpuşoiului adus de ultimul Moş Crăciun, şi nu prea mai am nici petice pentru o rochiţă nouă pentru perechea sa, păpuşa. Rochiţa i s-a învechit, are nevoie de o alta, iar eu nu mai … Continuă lectura →
Citește mai departe
Aşadar, în Scrisori către Pauline, Stendhal mai spune: „(…) nu ne putem face altfel decît suntem (…)” Stendhal face afirmaţii adânci într-un mod maxim concentrat. Astfel, în destul de puţine cuvinte, acestea reprezintă concluzii cât pentru o viaţă. Clar, nu … Continuă lectura →
Citește mai departe
Citind articole de pe blogul meu, verişorul meu din Spania a dorit să încerce să scrie. Am să vă povestesc odată mai multe despre el. Până atunci, deoarece mie mi-a plăcut, vă cer şi vouă părerea: ce credeţi, a reuşit … Continuă lectura →
Citește mai departe
Inițial publicat pe Poienita lu' Ene: Problema mea actuală e alta decât de obicei. Știu de unde să încep, dar am serioase dubii de îndoială că o să vă placă suficient ca să citiți mai departe. Dacă aveți încredere,…
Citește mai departe
Trântesc cu toate puterile poarta, să fiu sigură că nimeni şi nimic nu mă mai împiedică să mă înec în zăpadă. Fulgii, mari şi grei, mi se aşază, cuminţi, pe umeri, îmi scaldă obrajii încă palizi. O iau la goană … Continuă lectura →
Citește mai departe
O viaţă întreagă parcă a trecut de când am deschis prima oară Scrisori către Pauline. Ca şi atunci, ,,grea’’ îmi pare şi acum, când o redeschid. Însă mă tot pune pe gânduri şi mi-aş dori să o recitesc. Ştiu … Continuă lectura →
Citește mai departe