Aceste veştede frunze, nicicând nu te mint,Octombrie a sosit cu bruma lui de argintÎmbătrânind cu o clipă în frunza ce pică,Umbra lui pe pământ -- e tot mai mică!Şi ce dacă soarele pe cer, nu mai e mareŞi umbrele devin din ce în ce mai sumare,E toamna coaptă şi trebuie de tine culeasăCă mamă ţi-a fost şi mereu preoteasă!
Citește mai departe
Acum, eu nu mai am nimic să-ţi spun,Cuvintele s-au preschimbat în pietreŞi dorm tăcut pe cimentatul drum,Al paşilor pierduţi prin lumile terestre!Azi nu mai zboară nimeni peste lumeŞi aripi nu mai sunt printre cei vii,Iubirile sunt toate-un fel de glumeIar visele au devenit aşa pustii...Ş
Citește mai departe
Robotic îmi port paşii prin lumepe spate cu greu duc aripi de piatrăe atâta tristeţe că-n sufletul meuplouă trăznind cu lacrimi de gheaţă!Îmi plouă pe viaţa de priveghi prelungitcu amintiri închise într-un cufăr de lemnprin vene îmi urcă o întrebare fireascăah, de ce n-am trăit, niciodată şi eu?!
Citește mai departe
Vindecă-mă Doamne, sunt iarăşi pacientÎn mănăstirea cea veche cu vişini la poartă,Cu pasul greu şi tăcut, păşesc în DerventŞi mă rog: mă iartă, Doamne, mă iartă!M-ai taie-mi durerea canceroasă şi acră,Atrată-mi un semn să ştiu ce-am greşitŞi i-am de pe frunte gânduri de piatră,Nu-mi scrie pe cruce cu sânge: sfârşit!
Citește mai departe
Cum Doamne ai lăsat pe-aici atâta piatrăDe au făcut o cruce, la fiecare tatăŞi case au făcut şi foc au pus în vatră,Prin toata ţara asta, atât de minunată?!Aici, dorm morţi în deal pe deal e iarbăŞi vechi iubiri le-au împietrit sub coaste,Au cruci de piatră şi iarbă pot să aibăDar nimeni nu mai ştie de au trăit năpaste!
Citește mai departe
Avem inimi de carne, de foc şi de ger,Avem îngeri albaştrii cu aripi de fier,Avem dracii prea albi aici pe pământ,În noi e minciună...dar vântul e sfânt!Suntem obosiţi cu pasul gol şi umil,Bătrânii ne mor cu un zâmbet senilSe duc spre un Rai şi gol e pământul,Ne moare iubirea dar sfânt este vântul!Cu um
Citește mai departe
Sunt treizeci şi şapte de visedin treizeci şi şapte de aniîn care la porţile-nchisenu am primit nici creditnici pâinenici baniSunt treizeci şi şapte de soridin treizeci şi şapte de lumidin care am ales doar noriice plâng spre planetaPământSunt treizeci şi şapte de căi prin ruine
Citește mai departe
Când dragostea noastră nu e legalăŞi alţii ne-nvaţă cum să trăim,Vino iubito între tunuri de smoalăPe garduri de sârmă să ne iubim!În cetăţi de ruină şi vorbe de brici,Lângă oameni cu dragostea-n beznă,Să zidim pentru noi un castel de chirpiciŞi apoi să-ţi leg, iubirea de gleznă...Sub jugul de fier în războiul din lume,Să fim două
Citește mai departe
Mi-au răsărit în palmeflori de mucegaicu un miros acru de lutşoptindu-mi între ce ai visat şi ce esteîntre vrut şi făcutsunt numai regrete!Amintirile meleau îmbătrânit pe tâmpleca o vopsea acrilică albăpe o pânză cutată şi vecheDoamne de unde atâtea regrete?
Citește mai departe
Cad peste mine, franjuri de mătase albă,Stele-n clopote, clopote în stele-s trase,Funii de lumină peste barba mea se lasăŞi-mi îngheaţă buza care mai rugaseCeruri de lumină!Cad peste mine, fulgi micuţi, vioi şi reci,Lacrimile mele, îngeri bruni prin vene cresc,Urme pe zăpadă, ies fantomele din beciŞi-n mirosul acru, parcă văd cum împietrescSloiuri de lumină!
Citește mai departe
Ninge cu fulgi pătraţi de lumină,Ninge cu colţuri de stele rotunde,E prima zăpadă din traista divinăŞi fulgii de alb în viaţă-mi pătrude,Ah, vinovat fără vină...Parhet laminat prin casa nebună,Beton şi ciment, asfalt e pe-afară,E prima zăpadă când paşii nu sunăPe covorul de alb, prin viaţa amară,Stau morţii cu vii-mpreună!
Citește mai departe
...pentru cei care cred că moartea alege un anumit loc...şi o anumită dată! Să ştiţi moartea vine unde şi când vrea!...pentru cei care au aruncat blesteme şi cuvinte grele victimelor, supravieţuitorilor şi rudelor acestora..şi zic eu...am fost blând...Popor de oi în ţara lui se poate,Vă cade toamna-n capete de paieŞi ce sinistru daţi încă din coate,Să fiţi voi primii-n orice hărmălaie...Popor de capre-n ţara lui se moar
Citește mai departe
Hai toamnă să dansăm un vals împreună,Prin frunze de aur, de bronz şi de brumăIar luna de-argint să ne fie cunună,Tu mireasă eternă, eu omul de humă!Hai toamnă să dansăm pe câmpuri şi văiAşează-mi şi mie, flori uscate în păr,Să închinăm un pahar prin bătrâne odăiCu miros fantomatic de gutuie şi măr...Hai toamnă să dansăm prin păduri de aramă,
Citește mai departe