Gican Claudia

Articole postate de Gican Claudia

  • O alergare matinală în Piatra Mare... 245

    Diminețile petrecute pe munte au ceva festiv, pe toate le suspectez de zâmbetul acela fericit al evadării, dar și al satisfacției coborârii când majoritatea abia încep să urce. O dată depășit momentul trezirii, restul vine de la sine, energia invadează venele și entuziasmul se distribuie celor două prietene care pot alerga și vorbi în același timp. Dar cum am venit aici pentru pante ce ne lasă fără glas, urcăm rapid pe vârful pustiu în calmul atât de dorit al începutului de zi. Păstrând pentru la întoarcere câteva clipe de odihnă într-un loc special, tura noastră se împarte echitabil între cele două pasiuni complementare, frumusețile munților și alergarea. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul O alergare matinală în Piatra Mare

    Citește mai departe

  • Primăvara în Munții Țaga... 216

    Sunt câteva locuri deosebite lângă Brașov, iar Munții Țaga sunt unul dintre ele. Peste drum de Piatra Craiului, cu ocheade lungi spre Bucegi sau Iezer sau Făgăraș, cu drumuri și semne antropice, dar pustii cât ține ziua în perioadele când nu se pășunează. E drept, nici nu te cațeri ca-n Piatra Craiului și nici nu strângi diferențe de nivel impresionante, dar uneori tot ce-ți dorești e „să ai un munte doar pentru tine”, să iei la picior o muchie, să străbați păduri și să analizezi munții din jur de câte ori se schimbă unghiul. Iar dacă vrei... e și un loc unde te poți pierde :) Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Primăvara în Munții Ț

    Citește mai departe

  • Cu bicicleta pe dealurile strașnice ale Holbavului 247

    Din șaua bicicletei, drumurile de pământ ale pitorescului Holbav nu cunosc platul, prin aceste locuri pare că nu s-a inventat curba de nivel, iar scurtele serpentine sunt doar ca să nu vezi toată panta deodată. Dar aici s-a născut statul pe iarbă proaspătă și privitul munților înzăpeziți, aici ciclistul face pauze prea dese că nu poate trece indiferent peisajului ce se deschide surprinzător după muchii, după gospodăriile răzlețe. Aici drumurile șerpuiesc albe pe labirintul culmilor, între care văile se-adâncesc brusc în tonurile tot mai închise de verde de nepătruns, iar dintre ele, ca niște cute, se ridică dealurile solitare, depărtate dar nu înstrăinate, sălbatice dar nu pustii, dintr-o aceeași aspră țesătură cu puternic iz de vatră strămoșească, ca o boccea pe care, de-ai fi uriaș, ai putea să-i legi colțurile cruciș și s-o iei cu tine prin lu

    Citește mai departe

  • [Drumeții cu copii] Poiana Zănoaga la vremea brândușelor de primăvară 227

    Când pleci la drumeție cu copii nici prea mici, nici prea mari, îți testezi din plin anduranța. Sunt acele ieșiri în care te bucuri de muntele din jur analizând poteca centimetru cu centimetru, în care vorbești prea mult explicând una-alta sau stând cu gura pe copil, în care statul în picioare te extenuează mai mult ca o alergare. Apropierea de o poiană unde tot ce ai de făcut e să te așezi la soare și să lași piciul să zburde liber înafara pericolelor, e luminița de la capătul cărării spre care îți mijești ochii la fiecare minut. Chiar așa de anevoios să fie?!? Cât încă n-am uitat, da, vă spun că e dificil, obositor. Desigur, satisfacția e pe măsură, toate acestea vor conta pe viitor ca și timpul petrecut cu părinții, că fiecare strădanie va fi răsplătită iar la anul pe vremea aceasta va fi un fleac să revedem brândușele în Poiana Z

    Citește mai departe

  • Consider că n-am timp de scris, dar mă ia valul pe facebook 231

    Spun că „n-am timp să scriu”, dar ceva din mine vrea să comunice, îmi zic hai să postez măcar o poză, nu pe profil, nu, mai bine pe pagina blogului, iar din modul cum aleg imaginea și din starea ce se creează în acel moment, ies la iveală rânduri, rânduri. Abia după ce le scriu, chinuindu-mă să le mai cenzurez din brutalitate, realizez ce mă macină. Credeți-mă, dacă țin un jurnal personal nepublic, în acela nu scriu; câte am început nici nu le mai știu pe unde sunt... Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Consider că n-am timp de scris, dar mă ia valul pe facebook.

    Citește mai departe

  • Pe culmile sudice ale munților Harghita m-au impresionat copacii 224

    Alte trei zile petrecute în zona Munților Harghita și impresiile sunt amestecate. M-au fermecat copacii de pe dealuri, stejarii falnici printre mestecănișuri dense, sălbăticia locurilor, senzația de capăt de lume într-o rețea de drumuri, m-au dezgustat gunoaiele duse în natură la kilometri depărtare de zonele locuibile. Vremea ne-a deturnat de la activități de iarnă, schiul de tură sau săniușul, dar am făcut suficientă mișcare cât să merităm sauna în fiecare seară. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Pe culmile sudice ale munților Harghita m-au impresionat copacii.

    Citește mai departe

  • Piatra Mare în culorile răsăritului... 209

    Pășesc pe zăpada înghețată de parcă sparg coji de ouă, aud uneori păsărele de parcă ar vorbi în somn, un lanț de la colțari e prea larg și zornăie, mișcările prietenei mele au ritmul lor metronomic ceva mai în față și toate aceste mici zgomote se dizolvă rapid în liniștea completă pe care nici vântul n-o tulbură. Brazii sunt împovărați cu zăpadă, stâncile sunt tencuite de-un meșter nevrotic, până și luna zace într-o pâclă difuză, e un decor greoi și obscur prin care pare că ne furișăm cumva. Stingem frontalele, lumina albastră devine suficientă pentru a urma poteca. Peste scurt timp, soarele va răsări, iar noi vom fi acolo sus, pe creste, pentru o memorabilă clipă de sublim. Emoția și neastâmpărul adaugă zvâc pasului și simt că aș putea urca oricât. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul

    Citește mai departe

  • Privind de sus, României i s-au împuținat românii 220

    Privind de jos, satului românesc i s-au împuținat țăranii, munților li s-au împuținat muntenii. Privind de sus, României i s-au împuținat românii. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Privind de sus, României i s-au împuținat românii.

    Citește mai departe

  • [Leaota] Creasta între Sântilia Mare și Dudele... 213

    În „deșertul alb” viscolul nu-ți lasă fire de nisip pe piele, ci în memorie, acolo unde topirea e mult mai lentă și unde n-ai vrea să te speli bine, bine. Trei prieteni și un câine, provocările unui traseu nou, în condiții de iarnă pe un munte de care mă simt tot mai atrasă și care nu e atât de „departe” pe cât consideram cândva. Altfel, e un sentiment reconfortant acesta că oricât aș umbla, e și mai mult de umblat, și asta doar dacă socotesc munții apropiați Brașovului. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [Leaota] Creasta între Sântilia Mare și Dudele.

    Citește mai departe

  • [pagini de jurnal] în care îi pun gând rău gândului neproductiv 396

    Nu trece zi fără să mă frământe un subiect într-atâta încât să-l dezbat pe câte voci dispune creierul meu. Concluzia la care ajung e că sunt prea pătimașă și asta mă face să greșesc în raționamente. Îmi e ciudă când mă mint logic. Îmi e și mai ciudă când apuc să îmi emit părerea în spațiul public... Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul [pagini de jurnal] în care îi pun gând rău gândului neproductiv.

    Citește mai departe

  • Un martie mult așteptat... 396

    După patru luni de hibernare, primăvara mea a venit chiar de 1 Martie, o dată cu primăvara brașovenilor. După plimbări scurte în jurul casei, cu bebelușul în marsupi, căldura m-a mânat mai departe, dar tot cu cea mică în marsupi, tot mai greuță și mai curioasă. M-am bucurat atât de mult de fiecare evadare, încât am simțit nevoia să le notez aici, căci și începuturile timide au dreptul lor la arhivare. Însă am și momente când îmi vine să șterg tot pentru că nu e nimic deosebit sau interesant sau de folos cuiva (aici puteți părăsi blogul, să nu vă pierdeți timpul cu memoriile mele), e doar o normalitate modestă. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Un marti

    Citește mai departe

  • Nocturne, ca la 36... 373

    Aniversăm o dată pe an și totuși fiecare zi e ziua noastră. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Nocturne, ca la 36. ...

    Citește mai departe

  • Flori de primăvară... 371

    Mic ierbar fotografic pentru iubitorii de natură. Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Flori de primăvară. ...

    Citește mai departe

  • Haiku. Primăvăratic... 442

    florile deschid șoaptele primăverii din nodul ierbii Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Haiku. Primăvăratic. ...

    Citește mai departe

  • Fără de vreme... 399

    apucă-mă de după umăr să mergem legănat spre casă ca doi uitați de zori prin baruri să fredonăm un blues în șoaptă să dăm în urmă niște ceasuri pe străzile fără de vreme să mergem legănat spre casă lungind sub trecătoare faruri o umbră cât o viață Acesta este un fragment, citeşte întreg articolul Fără de vreme.

    Citește mai departe

Articole recente

© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile