stăteau ăia mai ușori ca o pană ce coboară până la parter ca să nu se sperie lumea din stația de autobuz (dacă aveai doar gura strâmbă și nu făceai spume era ok). noi ăștia cu iubiri ce se-ntindeau ere întregi (printre peștii albaștri de pe perete) locuiam în pădure în cuști din oțel beton … Citește în continuare 29. ÎN PAVILIONUL DIN FAȚĂ →
Citește mai departe
nimic deosebit față de precedentele zile și acest fragment de roman e aproape nouăzeci la sută valabil și pentru restul zilelor rămase până la deces, cu mici excepții de care vă veți da seama în baza înșiventarului actual. când s-a sculat?la cinci și ceva obișnuit cu dezlipirea pleoapelor una de alta la dreapta și la … Citește în continuare ce a făcut dan până acum? →
Citește mai departe
o atmosferă-n care eram al mediului meu și-n care n-am fost niciodată asta dacă poți să realizezi că în acele câteva zile m-am simțit îți spuneam la începutul unei scrisori ușor alambicate în care-am tăcut pentru că nu așa ceva aș fi vrut să scriu, cum multe altele n-aș fi vrut să le fac, dar … Citește în continuare 28. tu ești doar →
Citește mai departe
alergi după imagini (întotdeauna făcute doar de tine și numai pentru tine). realitatea nu e decât osatura, carnea ți-o pui altfel încât să nu deranjeze vreun fir de păr sau vreo pată cafenie de pe coapsa iubitei. pe scurt o iubești pe cea din jpeg-uri. albumul e-n capul tău plin cu imperii nostalgice, iar ceea … Citește în continuare 25. DE CELE MAI MULTE ORI →
Citește mai departe
când mă gândesc la final, îmi închipui o grămadă de lucruri, dar nu sunt în stare să văd întreruperea. (nu una filmată și urmată de citate din autori celebri care să scoată în evidență cât de dăștept am fost sau sclipitoarea mea prezență în lumea oamenilor continuată cu flash-back-uri din viața mea aventuroasă de autor … Citește în continuare 24. DE FIECARE DATĂ →
Citește mai departe
scuturându-mă de umărul stâng (era șapte fără ceva minute). visul era de parc-aș fi pus mâna pe el. mi-am dat seama că nu ai cum să fii cu mine în cameră, dar am zâmbit fericit ca și cum eram într-o gaură de vierme aşteptându-te și tu tot apăreai după colț întinzându-mi brațele ca o caracatiță … Citește în continuare m-ai trezit →
Citește mai departe
că iubirea asta a mea, desfășurată anapoda pe hectare de ani și spațiu pentru cuvinte, te poate învinui de ceva, altceva decât imaginea mea despre posibilitatea de a fi, falsă, cum prima mea privire e întotdeauna altceva decât realitatea. „te iubesc”, „unde ai fost pînă acum?”, „nimeni nu poate să-mi taie o oră din a … Citește în continuare nu cred →
Citește mai departe
nu te mai îndrăgosti idiotule! știi bine ce pățești, dar povestea cu logica este mult prea îndepărtată de un matematician care a văzut în geometrie doar posibilitatea de a studia retorica florilor și orgoliul arabescurilor lăsând la o parte paltoanele prea strâmte ale teoremelor de algebră sau chiar teoria probabilităților pentru că sunt mult prea … Citește în continuare 23. MI-AM ZIS →
Citește mai departe
ia lucrurile așa cum sunt, adică așa cum le scriu și închipuie-ți că ele sunt reale, eu descriind doar ce mi se întâmplă pentru că nu scriu șarade, cripturi sau alte bazaconii astfel încât proful să vă întrebe cu un aer superior ce a vrut să spună scriitorul? răspunsul scurt este nimic! nimicul are descrierea … Citește în continuare 22. CÂND MĂ CITEȘTI →
Citește mai departe
deasupra mea. priveam cum algele groase țâșneau dintre plăcile de gresie suspinând, iar peștii multicolori (ca ăia din marea roșie pe care-i mângâiasem cu cati) se desprindeau din pereți cu un geamăt asemănător cu dan al tău prelungit. amiaza era doar gri. marșurile suporterilor celor doi candidați la președințiale se terminaseră și stropitorile primăriei curățau … Citește în continuare 21. APELE SE-NCHISESERĂ →
Citește mai departe
indiferent la liniaritatea calendarelor noastre, mi-am spus când m-am trezit după ce visasem adânc ca o groapă a marianelor plină cu cașaloți și calamari albi imenși, cu ciocuri de obsidian. acum mă voi duce la poștă, la piață. la crâșmă. asta după ce termin cafeaua, mă-mbrac, iau sacoșa verde (succesiunea oablă a percepției). nimeni nu-i … Citește în continuare 20. timpul este un animal →
Citește mai departe
și-am vorbit despre părți anatomice spirituale, sticle transparent de albastre și alte trecătoare desfăcându-ne-n fâșii. am fost să-mi iau țigări, am luat și ouă, dar am uitat de vodcă. m-am întâlnit cu un prieten cu care am schimbat voios niște banalități (că nu era să-l disecăm pe kavafis pe virusul ăsta de-nsingurare). plimbându-mă prin cartier … Citește în continuare 19. E O DIMINEAȚĂ FRUMOASĂ →
Citește mai departe
17. ÎMPĂRĂTEASA MIȘCASE UN DEGET, cel pe care ateriza un papagal micuț. galben, cu un inel de aur învârtit pe picior și soarele îndrăzni să răsară cu o reverență deasupra imperiului din miază ziua noastră, împrăștiindu-ne. eram în parc, așteptându-te după noaptea aia de beție cruntă începută la athénée palace și terminată-n ciorapii negri, subțiri, … Citește în continuare despre însumi 17 →
Citește mai departe
16. CA SĂ URCI ÎN POSTERITATE bagi ceva cuvinte fără grade de comparație pentru că dacă spui te iubesc foarte mult[1] e sfârșibil, iar a defini te iubesc foarte infinit e doar o prostie. așa te trezești dimineața, faci dușul cu apă rece (cu care-ai fost învățat de pe vremea cealaltă pe când te potcoveau … Citește în continuare despre însumi 16 →
Citește mai departe
15. prietenii mei s-au așezat la casa lor. s-au luat cu câte cineva și-au mai tras câte-un cop-chil, au salarii mărite. le merge atât de bine încât nu mai îndrăznesc să-mi desfășor rănile alcoolizate-n fața lor. eu[1] doar am reușit să-mi iau un televizor ca să-mi văd chipurile defilând pe ecranul cât casa și să-mi … Citește în continuare despre însumi 15 →
Citește mai departe