Articole postate de Dan Iancu

  • 45. BĂTEM CÂMPII... 124

    cu sufletul, cu ghioceii, cu cruci prevestitoare, amfetamine pudrate (eventual cu lacrimile care curăță de vorbe pentru care ți-ar trebui licență de folosire, cu pula calului) și alte bazaconii plângăreţe de te ia greața și borăști cu grație cele trei ouă de la micul dejun împreună cu pastilele și earl grey-ul decorat cu sucrazit, esență … Citește în continuare 45. BĂTEM CÂMPII →

    Citește mai departe
  • 44. ABIA MAI TÂRZIU MI-AM DAT SEAMA... 130

    că singurătatea e modul meu de a mă așeza în mine. dimineața devreme mă trezesc (fără a deranja pe nimeni cu tropăitul), intru în baie scuipându-mi plămânii, împlinesc ritualul căcării și țuști în cada cu apă fierbinte. fac o cafea de șase sute de grame sau mililitri (dacă vreți), (am uitat să spun că în … Citește în continuare 44. ABIA MAI TÂRZIU MI-AM DAT SEAMA →

    Citește mai departe
  • 40. AȘA E CÂND ÎȚI BAGI MAMA... 131

    în spital fără să ai vreo proptea sau vreo înțelegere (de parcă înțelegerea ar fi un soi de unsoare cu care nu mai contează pe unde dai.) de fapt nu dai, te prefaci pentru că doar contează versurile idioate ale unui om ce vrea o strângere-n brațe și asta o faci pentru că ești mic … Citește în continuare 40. AȘA E CÂND ÎȚI BAGI MAMA →

    Citește mai departe
  • 42. de la un moment dat... 133

    încolo ești înconjurat de morți sau de cei plecați cu care musai ai să te vezi[1] (speri) peste ceva timp. cert e că-i zărești pe stradă tăcuți zâmbindu-ți[2], dând colțul. [1] Ce-mi plac cracii tăi aurii împletiți pe după gâtul meu cenușiu de la vodcă… [2] Întrebasem naiv care templu fusese dărâmat în Tisha b’Av și mi … Citește în continuare 42. de la un moment dat →

    Citește mai departe
  • 39. EXISTĂ... 132

    momentul acela în care lumina are de toate (culoare liniște strălucire unghiul perfect de trecere sau cădere) și se lasă pe un obiect, un peisaj, un bloc, un ghiveci cu orhidee sau o mâță înnobilându-le. depărtarea de la el (ca surprindere) la cel al declanșării (ca acțiune) e plin de o așteptare tulburătoare (un pic … Citește în continuare 39. EXISTĂ →

    Citește mai departe
  • 38. SHABBAT SHALOM... 133

    mi-a spus cineva pe o stradă năclăită de soare și eu m-am gândit că uneori tisha b’av[1] începe aiurea doar atunci când mă târâi prin piața victoriei căutând băncile… căutându-mă… căutându-te… tu având templul într-un univers paralel, sub faldul unei relativități în care eu n-am pătruns, tu apărându-ţi copii prietenul pisicile și orhideele de la … Citește în continuare 38. SHABBAT SHALOM →

    Citește mai departe
  • 37. AFIȘE AMANTE... 140

    ambalaje bărbați sutiene bătrâni blonde blugi bluze brățări brunete burți revărsate cafele căciuli picioare prelungi cămăși colorate sau albe cărți cizme coapse copii urlători curent dantele dorințe farduri fete frumoase pe care-ai pune mâna fulare gri funduri bulbucate glezne tăioase grași bărbi haine de blană indicații prețioase inele înghesuială jocuri mecanice macho gâturi de lebădă … Citește în continuare 37. AFIȘE AMANTE →

    Citește mai departe
  • 36. NU TE FRĂMÂNTA... 131

    (deși mi-ai răspunde răstit că nici vorbă) eu nu te folosesc pe tine decât ca exemplu numeric, dacă știi ce-i aia (și aici ai avea un răspuns), pentru că neexistând nimeni prin preajmă îmi place să dau oarece viață generalităților, altfel poeziile mele ar fi doar pentru mine. așa, băgându-ți călcâiul sfârcul sau coapsă cea … Citește în continuare 36. NU TE FRĂMÂNTA →

    Citește mai departe
  • 35. ÎȚI STĂTEAM ÎNCHIS... 136

    tu așteptai pe trotuar în fața magazinului cu obiecte hilare (de fapt nu chiar în față ci un pic în diagonală în dreapta fumai un sobranie albastru scurt) eu veneam pe covoru-mi albastru cu motive florale (mai precis geometrii moi și culori vătuite) când te-am zărit din piață și mi-a stat inima momentul următor de … Citește în continuare 35. ÎȚI STĂTEAM ÎNCHIS →

    Citește mai departe
  • 34. AI SĂ AFLI CÂND... 131

    starea mea e în flăcări ca o girafă după cum curg versurile de la o margine la alta a paginii fără semne de punctuație ca un discurs fără pauze sau intonații atente (mai mult o vomă cu un miros de leuștean) și aplecări profesionale către publicul viu de dincolo de mine. dar dacă voi avea … Citește în continuare 34. AI SĂ AFLI CÂND →

    Citește mai departe
  • 31. ȘTII CÂND ÎNTUNERICUL TE ȚINE DE MÂINI... 134

    de ochi sau de colțul pufoaicei tale din israel. n-ai decât să te scuturi de el ca de un zghemotoc lăsat de mașina de spălat rufe, mai veche decât hăul ăsta în care te-afunzi lipăind cu papucii albaștri de plastic (un pol în piață), dar atunci când n-ai voie să vezi, atunci e cu totul … Citește în continuare 31. ȘTII CÂND ÎNTUNERICUL TE ȚINE DE MÂINI →

    Citește mai departe
  • 30. CORPUL ARE DOUĂ SUTE ȘASE OASE... 142

    și numărul acesta se poate descompune în două numere prime o sută trei și doi, mă gândeam calm citind din wikipedia. asta înseamnă că suntem sociali sau sociabili și, posibil, implicați într-o relație cu care să ne plimbăm prin lume bucurându-ne (nu ca mine care bat câmpii). oricum ai lua-o viața-i făcută din cioburi pe … Citește în continuare 30. CORPUL ARE DOUĂ SUTE ȘASE OASE →

    Citește mai departe
  • 29. ÎN PAVILIONUL DIN FAȚĂ... 139

    stăteau ăia mai ușori ca o pană ce coboară până la parter ca să nu se sperie lumea din stația de autobuz (dacă aveai doar gura strâmbă și nu făceai spume era ok). noi ăștia cu iubiri ce se-ntindeau ere întregi (printre peștii albaștri de pe perete) locuiam în pădure în cuști din oțel beton … Citește în continuare 29. ÎN PAVILIONUL DIN FAȚĂ →

    Citește mai departe
  • ce a făcut dan până acum?... 135

    nimic deosebit față de precedentele zile și acest fragment de roman e aproape nouăzeci la sută valabil și pentru restul zilelor rămase până la deces, cu mici excepții de care vă veți da seama în baza înșiventarului actual. când s-a sculat?la cinci și ceva obișnuit cu dezlipirea pleoapelor una de alta la dreapta și la … Citește în continuare ce a făcut dan până acum? →

    Citește mai departe
  • 28. tu ești doar... 144

    o atmosferă-n care eram al mediului meu și-n care n-am fost niciodată asta dacă poți să realizezi că în acele câteva zile m-am simțit îți spuneam la începutul unei scrisori ușor alambicate în care-am tăcut pentru că nu așa ceva aș fi vrut să scriu, cum multe altele n-aș fi vrut să le fac, dar … Citește în continuare 28. tu ești doar →

    Citește mai departe