nu am parcurs atâta drum cu iubita mea închipuită agățătuită de mine ca de-un cuier-pumnifer indiferent cum miroseau clipele și toamna ce-mi desfrunzea nucul între dialogurile cu ea. din păcate am aflat că sunt de vină că flama de la benzină pentru că am încercat să mă perii (asta din discuția cu un psiholog scrutător … Citește în continuare 33. DE ANI DE ZILE →
Citește mai departe
cel pe care ateriză un papagal micuț, galben, cu un inel de aur învârtit pe picior și soarele îndrăzni să răsară cu o reverență deasupra imperiului din miază ziua noastră, împrăștiindu-ne. eram în parc, așteptându-te după noaptea aia de beție cruntă începută la athénée palace și terminată-n ciorapii negri, subțiri, din zăpadă, când strigam la … Citește în continuare 17. ÎMPĂRĂTEASA MIȘCASE UN DEGET, →
Citește mai departe
bagi ceva cuvinte fără grade de comparație pentru că dacă spui te iubesc foarte mult[1] e sfârșibil, iar a defini te iubesc foarte infinit e o prostie. așa te trezești dimineața, faci dușul cu apă rece (cu care-ai fost învățat de pe vremea cealaltă, pe când te potcoveau cu nouă ocale ca să stai la … Citește în continuare 16. CA SĂ URCI ÎN POSTERITATE (final) →
Citește mai departe
s-au așezat la casa lor. s-au luat cu câte cineva și-au mai tras câte-un copchil, au salarii mărite. le merge atât de bine încât nu mai îndrăznesc să-mi desfășor rănile alcoolizate-n fața lor. eu[1] doar am reușit să-mi iau un televizor ca să-mi văd chipurile defilând pe ecranul cât casa și să-mi beau calm vodca … Citește în continuare 15. prietenii mei din tablouri vivace infinit mai opace →
Citește mai departe
cu deschiderea râsului la mișto (cu care știai că vei avea de a face), iar vocea era mai clară ca a dunării cu gheață la mal, scrii dimineața pe facebook că ne vom reîntâlni, unde reîntâlnirea e cu ființa-i în capul tău plin cu dune de nisip, ca-ntr-o reclamă la marlboro (ce le găseai pe … Citește în continuare 13. CÂND RĂMÂI[1] DOAR →
Citește mai departe
spunea saint-john perse într-unul dintre exiluri și brusc tot orizontul dintre blocuri se-nnegură a furtună, iar frunzele se-ncenușară tăind aerul brun cu o vehemență atrăgătoare în apriga splendoare fără de odoare. și a fost seară… și a fost noapte… sau a fost dimineață ai spune de la dreapta la stânga. și a fost ziua-ntâi precum … Citește în continuare 11. SINTAXĂ A FULGERULUI[1] →
Citește mai departe
o atmosferă-n care eram al bălților mele mele interioare, dar în care n-am fost niciodată cufundat ca-n cristelniță, dacă poți să realizezi că în acele câteva zile m-am simțit, îți spuneam la începutul unei scrisori ușor alambicate în care-am tăcut pentru că nu așa ceva aș fi vrut să scriu, cum multe altele n-aș fi … Citește în continuare 28. TU EȘTI DOAR →
Citește mai departe
3. care se scoală dimineața[2] cumva odată cu pisicile-șerpicele și cafeaua (nu că ar fi dezonorant pentru unul ca mine să-ți aducă o ceașcă de cafea și s-o pună pe noptiera-ți din stânga) așteptând geamătul tău de ora șase și jumătate chemându-mă-n vis (e ca un început de eră (post-furajeră) aș spune dacă n-ar fi … Citește în continuare 3. SUNT UN BĂRBAT APROXIMATIV[1] (versiune finală) →
Citește mai departe
iaca o margine uitându-se la apa ce trece și-mi ia câte o fâșie, lăsând libere rădăcinile ierburilor, aproape negre, pe care le port de când nu mi-a mai ajuns ajunsul acela repetitiv. mă făcusem ca un porc (nu că acum aș fi altfel) și durerea de a scrie doar în cap se făcuse un soi … Citește în continuare 2. CINE SUNT? (versiune finală) →
Citește mai departe
nota de plată: adolescenţi imberbi cu tatuaje pe mâini, pe coapse sau pe bucile aurite prea des răsplătite; înghesuială fatală de pricomigdală; dame; pensionari (mulţi pensionari, foarte mulți pensionari, cârduri); prieteni abulici protestând pe străzi contra dreptului la plagiat-diplomat-cronicizat; activişti politicoşi (plicticoși) pe zloata asta jurnalistică; anonimul … Citește în continuare 0.[1] lecţia de anatomie (final) →
Citește mai departe
și n-ai avea de ce să te-agăți[1]. cam așa ar trebui să scrii poezie sau orice text-subtext-pretext sau protest pe care să le numești literatură indiferent dacă e pe-o temă dată unde a trăi e al personajelor și nu al tău, nu al rețetei primită de la un editor oarecare, pentru că tu nu faci … Citește în continuare 58. CA ȘI CUM AI CĂDEA PE SCĂRI →
Citește mai departe
nu că n-am ști, dar vrem să moștenim lumea și când cineva mai presus ne lasă de izbeliște nu ne vine a crede, pentru că vedetele trăiesc precum afișele filmelor lor, poate într-o culoare ușor fanată, dar scumpe și încă tari. asta ca să știi că nimeni. [1] Mă duceam la ea când se făceau mucenicii. … Citește în continuare 59. ne-nvățăm greu cu moartea[1]. →
Citește mai departe
și doar împietrirea mai e, dar una cu care nu se negociază, doar se acceptă cenușiul precum o revelație cum că lumea e nesimțită și jegoasă, egoistă, zgârcită cu sine, mai ceva ca un harpagon zornăindu-ți monedele de aur ca și cum aurul ar fi panaceul și-ți trece dorul de doftori făcuți la apelul de … Citește în continuare 63. AI SĂ ȘTII CÂND LUMINA SE IA →
Citește mai departe
eu știu să iubesc. nu știu să fiu iubit! (mă rog, fără punctul cu pricina) și am găsit comentarii, înspre zori, comentarii în care erau sfaturi, miștouri, apropouri (te-ai culcat cu sor-mea!) și alte alea, de obicei bălării prin care oamenii o iau razna-n pielea goală, dar nu uită să-și pună cravata sau cerceii sticloși … Citește în continuare 65. IERI AM SCRIS UN VERS, →
Citește mai departe
îmi spunea nea tache fotograful, unul de peste o sută de kile în viu, dând cu zarul în parc la o partidă de table pe bani cu chiorul (care nu era chior deloc, dar așa-i ziceam toți cei din parc). nu nu vorbesc despre pozele alea de la nunți botezuri sau alte baclavale. nu, alea … Citește în continuare 69. FOTOGRAFIA E UN ACT DE CURAJ, →
Citește mai departe