Cultura

  • Ernest Bernea- De la humor la batjocură... 235

          ”Sunt oameni care din orice situație ştiu să scoată la lumină partea comică. Râsul în sine sau judecat din punct de vedere moral nu este de condamnat. E un lucru firesc al naturii noastre; are o înrâurire positivă asupra vieții lăuntrice. Trebuie făcută însă o deosebire care îndeobşte nu este luată în seamă. Sunt oameni cari caută să picure cu acidul trufiei lor suferința şi îngenuncherile în fața destinului ale altora. Aci râsul nu mai are un sens creator. Oamenii se socotesc în genere prea deştepti şi îşi hrănesc trufia din sufletul celor mai adânc încercați. Râsul în acest fel trebuie condamnat pentrucă are un sens negativ. Este ceea ce numim batjocură. Şi nimeni nu are dreptul de a se chema om dacă se simte bine când râde pe seama celor mai adânci şi umane dintre stările interioare ale fratelui său. Ex

    Citește mai departe

  • Ernest Bernea -Râsul durerii... 235

        Sunt oameni care râd în fața suferinței, suferința lor sau a altora. Râsul în fața suferinței exprimă două naturi deși are o singură înfătişare. Între acei ce râd în fața încercărilor grele sunt deosebiri esențiale. Unii oameni râd în fața suferințelor dintr-o nesimțire, dintr-o infirmitate lăuntrică. Ei nu pot să înțeleagă suferința ; nici n-o acceptă nici n-o înlătură. Aceşti oameni râd pentru că nu văd, pentru că sunt lipsiți de omenie. Altii râd că n-au ce se face, râd că altfel iar doborî durerea, râd să înşele, să mângâe propriul lor suflet sau pe al altora. În cazul acesta, râsul este o terapeutică morală cu mari roade. Cine râde de suferința lui şi a altuia, fără ca acest râs să aibă o temelie de adâncă umanitate, adică să fie îndemn, depăşire, leac împotriva răului prezent, este un cinic. Cinismul es

    Citește mai departe

  • Ernest Bernea – Omul ”civilizat”... 238

          Omul "civilizat" este în genere înclinat să trăiască mai mult prezentul; prezentul care, fără un sens şi o luptă a noastră, nu reprezintă nimic şi care fuge; să-l trăiască prin toate simțurile trupului atât de rafinat de civilizația aceasta de care sunt atât de mândri. A mânca bine, a fura şi exploata pe cei slabi, a dormi lenea unui trup obosit de senzații tari, a te închina icoanelor rotunde ale banului devenit în acest fel adevăratul Dumnezeu făcător de minuni, iată expresia unei vieți pentru care a trudit o lume întreagă de milenii. Ce va fi mâine nu-l interesează pe acest, om ; poate să se frângă şi osia cerului ! Ce va fi mâine „vom trăi şi vom vedea". Totul trebuie consumat acum pe calea simturilor însetate de puternice sguduiri, trebuie îndrumat către totala satisfacție a pământului uscat şi nerodit din noi.

    Citește mai departe

  • Ernest Bernea- La vânat de oameni... 218

          ”De ce se urăsc oamenii ? E atât necunoscut şi atâta suferință legată de soarta noastră încât legea de toate zilele ar trebui să fie numai dragostea şi mângâierea. De ce se chinuesc oamenii unii pe alții ? N-au loc sub soare ? Nu le ajunge pânza cerului ? Sunt atât de grele păcatele ce ne apasă încât ar trebui să lucrăm până la cea din urmă fărâmă de putere pentru a înlătura urâtul ce ne desparte unii de alții. E multă frumusețe în lume dar oamenii orbi nu o văd. Înclinarea spre a face răul e atât de puternică încât pentru a o învinge a fost nevoie de marea dragoste şi jertfă a Dumnezeului întrupat. Sunt oameni sinceri şi sunt oameni vicleni. E sfâşietor de trist să vezi cum între oameni ca şi între popoare calea înşelăciunii dă pas înainte celor ce o folosesc.

    Citește mai departe

  • A.E. Baconsky - Imn către necunoscuți... 234

          Am trăit întotdeuna printre oameni umili, Necunoscuţi şi mereu contopiţi în mulţime, Mari și mici, veseli şi trişti, urâţi şi frumoşi,Cutezători şi veşnic neliniştiţi ca plopii,Cu pieptul larg întâmpinând furtunile,Sau melancolici visând la pierdutele umbre,Dormitând între vaga părere de răuPentru cele ce n-au fost să fieŞi calmele speranţe viitoare.Lor le-am fost flaut deznădăjduit,Tulnic de seară lină şi fluieră nebună;Râzând şi plângând, aşteptând primăvara,Ghicind ziua după formele norilor,Întorcându-mă în amurg pe străduţe obscure,Din anii mei o parte i-am petrecut cântând.Am trăit întotdeuna printre oameni umili,Cei care-nalţă oraşe şi schimbă temeliile lumii –După ei veşnic umblă vân

    Citește mai departe

  • Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în iunie 2021 255

    Iunie a fost o lună mai complicată: multe proiecte de finalizat, altele de început, m-am aflat între două concedii, plus că a început Euro 2020, așa că nu am văzut așa de multe filme pe câte mi-aș fi dorit. Însă am reușit să văd suficiente ca să vă prezint un... The post Top 5 cele mai bune filme văzute pe Netflix în iunie 2021 appeared first on Recenzii filme și cărți.

    Citește mai departe

  • Archibald MacLeish – Ars Poetica... 240

      A poem should be palpable and muteAs a globed fruitDumbAs old medallions to the thumbSilent as the sleeve-worn stoneOf casement ledges where the moss has grown -A poem should be wordlessAs the flight of birdsA poem should be motionless in timeAs the moon climbsLeaving, as the moon releasesTwig by twig the night-entangled trees,Leaving, as the moon behind the winter leaves,Memory by memory the mind -A poem should be motionless in timeAs the moon climbsA poem should be equal to:Not trueFor all the history of griefAn empty doorway and a maple leafFor loveThe leaning grasses and two lights above the sea -A poem should not meanBut be    

    Citește mai departe

  • William Blake (1757-1827) - Lesne e... 230

        Lesne e să triumfezi în soarele verii, să cânți în timpul secerii pe carul cu snopi. Lesne e sfatul răbdării să dai unor umeri mâhniți, să mângâi pe pragul tău călătorul fără de patrie. Când untdelemnul și vinul cântă-n preajma porții, și roduri și floare copiii noștri ne-aduc, lesne-i atunci să n-auzi scâncetul câinilor, flămânda  strigare a corbului, suspinele boului în casa tăierii. Uitați sunt atunc

    Citește mai departe

  • Li Tai-Pe (701-762)- Slovele eterne... 236

      În vreme ce tăcut eu versuri scriu, privesc de la fereastră, cum tulpinele de bambus se leagănă în vânt.   Asemeni unei ape tulburate ele sunt și zvonul foilor se-aude ca un zgomot de cascadă.   Arunc aceste slove pe hârtie. ca flori de prun ele apar căzute, răvășite în zăpadă.  

    Citește mai departe

  • Mircea Ivănescu - chiar adevărat?... 245

        fiecare moment care ar putea fi începutul unui miracol,adică? întâlnindu-i deodată privirile,ridicându-ți mâna spre ochii ei, acolo unde îi dau ocolorbitelor riduri mărunte, și lemângâi încet – nici nu se șterg – dar nu asta contează.să-i simți deodată viața care pulseazăca în închipuirile tale, din totdeauna, în venele micipe obraz – și ce-ți spune ea, nicisă n-asculți, doar un gest de lumină.clipa să ardă scurt pe fruntea ei, și atuncisă-i urmărești pe față cum lunecă adâncistrăveziile însemne ale timpului care să vinăsă dea încheiere înțeleaptă privirilor ei ridicatespre tine – deodată adevărate.

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile