Cultura

  • Rabindranath Tagore- Acolo, unde cugetul …... 250

      acolo, unde cugetul nu se-nspăimântăși unde fruntea se înalță în tărie ;acolo, unde liber ești de a cunoașteacolo, unde lumea n-a fost parcelatăîntre înguști pereți domesticiacolo, unde cuvintele au izvoratdin adâncimea adevărului adevăratacolo, unde truda fără obosealăîntinde brațe spre desăvârșireacolo, unde limpedele râu al rațiuniinu-și pierde firul prin deșertul singuratical obiceiurilor moarteacolo, unde spiritul călăuzit de tinese-avântă-n largul meu lărgindu-seprin faptă și gândireîn acest rai al Libertății, Tată,fă-mi patria să se trezească !Traducere de George Dan

    Citește mai departe

  • Rainer Maria Rilke- Requiem pentru o prietenă (PAULA MODERSOHN-BECKER) 270

        Eu aveam morţi, însă i-am ignorat  şi-am fost uimit, aşa-mpăcaţi să-i văd, de prompt acasă-n moarte, aşa drepţi,   altfel decât li-i faima. Doar tu vii napoi; tu mă atingi, tu bântui, vrei să loveşti ceva, care să sune,  Trădându-te. O, nu îmi lua ce-nvăţ  încet. Eu am dreptate , tu greşeşti Dacă, mişcată de orice lucru

    Citește mai departe

  • René Char- Pasul larg al lui René Crevel... 250

    Dar dacă sînt, cuvintele, cazmale? Moartea, atunci, pe dedesubt, nu ți-ar capta decâtecoul.Cuvântul tău buclat este mereu ca aburul ieșit dingurăCând iarna ne așterne pe haine promoroacă.Spiritul nu se vrea întărit, ca o piatră,Și luptă cu nămolul care-i dă ghes să încerce asta.Dar somnul, somnul e-o cazma zgârcită.O, cine vrea să plece, piară-n noaptea pe caren-o mai chinuie durerea.   Trad Gellu Naum

    Citește mai departe

  • René Char- Viitorul neprezis... 237

      Te privesc trăind într-o sărbătoare pe careteama mea de-a veni la sfârșit o lasă întunecată. Mâinile noastre se închid pe o stea flagelară.Flautul trebuie din nou cioplit. Abia dacă vârful unui mare soare brutal atinge o zila începutul ei. Nemaiștiind  dacă atâta sevă biruitoare trebuiesă cânte sau să tacă, am descleștat pumnul Timpuluiși i-am smuls recolta. Ivitu-s-a un curcubeu multiplu și sterp. Evă solară, poate de carne și de pulbere, nucred în dezvăluirea celorlalți, ci numai în a ta. Cine bombăne să mă urmeze până la portalul nostru.

    Citește mai departe

  • René Char -Cădem... 235

      Scurtimea mea nu are lanțuri. Săruturi de sprijin. Părticelele tale împrăștiate formează deodată un corp fără privire. O, avalanșa mea pe dos! Legată toată. Ca un supeu în vânt. Legată toată. Redată aerului. Ca un drum înroșit pe stâncă. Un animal fugind. Adâncul nerăbdării și verticala răbdare contopite. Dansul întors pe dos. Biciul războinic. Limpezii

    Citește mai departe

  • Roberto Bolaño – Autoportret la douăzeci de ani 235

          Am pornit, m-am pus pe marş şi habar n-aveam unde putea să mă ducă. Mergeam plin de spaimă, stomacul mi-era în gât şi îmi vuia capul, cred că era aerul îngheţat al morţilor. Nu ştiu. Am pornit, m-am gândit că era păcat să se termine aşa de repede, dar pe de altă parte auzeam chemarea aia enigmatică şi convingătoa

    Citește mai departe

  • Sandu Tudor – Am auzit cântecul păsării unice 245

        Dimineaţa la ceasul rugăciunii,când pe ramuri stă încă proaspătăroua,am auzit lângă minecântecul păsării unice.Iată! Se înalţă aşa de minunat,aşa de limpedeşi răsună în atâta ecouîncât pare că lumea,marea şi larga Lume,toată îl ascultă,firea toată îl audeşi îi răspunde,îl audeşi-l însoţeştepână sus de totla Dumnezeu.

    Citește mai departe

  • Gabriela Melinescu -Ultima plimbare în ninsoare a lui Strindberg 247

      După zile de somn şi nopţi cu soareel a ieşit din închisoare îmbrăcatîn haine de nuntă şi joben. Avea un surâs frumos de parcăar fi vrut să schimbe câteva cuvinte cu cineva,căci numai cuvântul poate umplevidul timpului ca apa din interiorul unui vas. Cerul în aprilie era cenuşiu ca piatracu multe crăpături albe.Un cer de ploaie din care uneorifulgerul izbucneşte şi se facevizibil pentru toţi. Lui i se părea că oamenii se salutaufără să-l bage în seamăca şi cum ar fi devenit deodată invizibilpentru ochii lor, transformatîntr-o pânză de ceaţă. O nălucă în colţul străzii Reginei,pentru cei care vor trăi mai departeO fotografie ni-l arată pe el înzăpezitcu haine de sărbătoare şi pălăr

    Citește mai departe

  • William Butler Yeats -Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur 257

      Mi-aş vrea veşmântul rupt din cerul pur,Ţesut din aur şi argint şi umbre,Tivit cu soare, noapte şi azur,Şi cu paing de raze şi penumbre,Şi la picioare-aş vrea să ţi-l aştern,Dar sunt sărac – şi nu am decât vise!Să calci uşor când visele se cern,Căci calci pe vise – şi pot fi ucise! Trad. Dan Dimofte

    Citește mai departe

  • William Butler Yeats - Navigând spre Bizanţ... 232

    Asta nu-i ţară pentru bătrâni. Tinerii stauUnul în braţele celuilalt; păsările în copaci. EştiAici cu-aceste generaţii care mor – cu cântecul lor.Păstrăvi în cascade, mările pline de peşti;Scrumbii, păsăret şi animale laudă vara în cor;Tu, alături de tot ce-i creat, se naşte şi moare, trăieştiÎn această muzică senzuală, unde nu se discernPrintre ceţuri monumentele intelectului etern. Un om bătrân e doar un lucru de prisos,O fleandură pe băţ – cât sufletul disperă,Cât nu aplaudă şi cântă bucurosPentru fiecare clipă de viaţă efemeră.Iar a cânta nu-n şcoli înveţi – mai cu folosPriveşti-un monument şi înţelegi cum măreţia trece peste eră.De-aceea-am navigat prin valuri şi brizanţi,Spre-a ajunge aici în oraşul cel sfânt, Bizanţ. O, î

    Citește mai departe
© Toate drepturile rezervate Ziarul toateBlogurile