• Unei ciocârlii... 607

    Duh de bucurie! Pasăre nu ești Inima-ți zglobie Cântece cerești Răspândește, simple și firești. Ca un nor aprins De-nălțimi flămând, Parcă te-ai desprins De pe-acest pământ Și îți cântă inima urcând. În amurg, când nori Strălucesc în soare Tu alergi și zbori, Fără întrupare, Duh al bucuriei ce-a-nceput să zboare. Purpuria seară Din zbor o […]

    Citește mai departe
  • Gândire mare cât o zi de post... 752

    Ce-mi zicea un om care postește: numai cine nu mănâncă nu greşeşte.Din categoria:Mirări ...

    Citește mai departe
  • Azi... 657

    Hei,nu ştiu ce ştii,ce vezi, ce vreidar astăzi îmi parecă totul începesă sune-a "You had a bad day"!Nu ştiu ce ştii,nu ştiu ce vezi,nu ştiu ce-auzi;totu-i confuzşi prea-nceţoşat.Păcat!....Plouă cu soareîntre noi doi;furtună de viseşi gânduri prea ruptedin noişi râdem şi plângemşi totu-i ceţosşi plouă,şi-i soare;ce vrei?!...Aşa e când totulîţi sună a "Bad Day",când vrei şi nu vreişi te zbaţi şi tot sperisă nu facice tot facirepetând prea repetatamare gafă de ieri....

    Citește mai departe
  • Pean... 606

    Nu trebuie înţelese sentimentele, – ele trebuie să fie trăite. Nu trebuie înţeleşi porcii, – ei trebuie să fie mâncaţi. Nu trebuie înţelese florile, – ele trebuie să fie mirosite. Nu trebuie să fie înţeleasă pasărea, – lăsaţi-o pe ea singură; nu-i faceţi ramură din inima voastră, nu-i beţi cu respirarea voastră aerul, aerul de […]

    Citește mai departe
  • Cântecul meu de dragoste... 579

    Ca o tainică fântână îmi murmură sângele, mereu despre tine, mereu despre mine. Sub luna amețită dansează visările mele căutându-te, goale, -copii lunateci- trecând peste tufe de umbră. O, buzele tale sunt însorite Amețitorul parfum al buzelor tale… Și, în ramă de-argint, între florile albastre, surâzi tu, surâzi. Veșnic ca șerpii îți picură zâmbetul pe […]

    Citește mai departe
  • Caravana dorului... 568

    Caravana lungă a dorului nostru nu întâlneşte niciodată oaza cu umbre şi nimfe! ne mistuie dragostea. vulturii durerii necontenit ne sfârtecă inima şi ne-o devoră fiecare ştie de apele răcoroase şi de vânturi pretutindeni ar putea exista câmpiile Elzsee dar noi pribegim în doruri mereu pribegim! Undeva un om se aruncă pe fereastră să apuce […]

    Citește mai departe
  • Nimic nu a mai fost ca înainte... 682

    Ea era plină de viață și mult, mult mai tânără. I-ar fi putut fi, la o adică, stră-strănepoată. El era mai stabil și avea clasă. Aceasta era prima impresie pe care o aveai atunci când dădeai ochii cu el. Realizai însă că așa e, cu adevărat, abia atunci când reușeai să-l cunoști pe dinăuntru. Cel […]

    Citește mai departe
  • Scoică pustie... 619

    Mi-am construit o carapace,am oțelit-o cu dureri din amintirea care toarcece s-a-ntâmplat alaltăieri.Câteodată o deschidca pe un cufăr cu comoară.În ea nimicul face ridși încă poate să mă doară.Dar nu simt nici atât măcar în vremea care se repetăși sunt din ce în ce mai rar,și-s prea puțini cei ce regretă.Coajă cu luciu efemercu valvele strâns înnodateascunde-n ea nu un mister,ci stele stinse-n miez de noapte.(2017)

    Citește mai departe
  • De ce să lupt?... 623

    Simt cum viaţa mă doboară,Mă ţintuieşte parcă la pământ,Eu mă întreb pentru a mia oară,Cine sunt?  Şi pentru ce să lupt?Din tot ce am avut, se duse tot,Nici suflet nu mai am, nimic, nimic,Nu vreau să lupt, deşi mai potDar oare la ce bun să mă ridic?Stau ţintuit sub amintiri ce dor,Şi văd că totu-n vita-i fără rost,Mi-e tot una de trăiesc sau mor,Nu-mi pasă ce va fi, nici ce a fost.Trec doar zilele cu greu prin mine,Una după alta, fără vreo dorinţă,Am pierdut tot ce sus mă poate ţine,Din toate a rămas doar multă suferinţă.

    Citește mai departe
  • Urma rănii... 582

    Vreau să m-atingi pe creștet Cu palma runei scrise Pe-o muchie de scenă Ivită din culise Să te apleci cu gândul În miezul de durere Ce visu-mi țintuiește ...

    Citește mai departe