• Romeo, Julieta și adevărata scenă a balconului... 684

    Cântam, ca de atâtea ori, sub balcon. Îndrăgostit lulea eram. Cântam cu resemnare. Știam că-i place, aproape c-o vedeam roșind pe după perdele, dar își, cum se spune, ascundea sentimentele. În seara aceea era răcoare și mă ustura un pic gâtul, dar mai mult așa, ca o presimțire. Venise ca de obicei să-mi ceară o […]

    Citește mai departe
  • nocturnă... 616

    încotro, gândule? nu ţi-e teamă că o să te pierzi printre muguri, hoinărind hai-hui? nu te sperie că s-ar putea să-ţi sfâşii calea în spinii încă verzi ai trandafirilor nimănui? încotro, gândule? unde tot cauţi să-ţi frângi râul, în ce mare? nu ţi-e umbra deja prea greoaie de-atâtea dorinţe puse pe stele care tot cad, … Continue reading nocturnă →

    Citește mai departe
  • fără un pic de joacă totul se plictiseşte... 673

    culegeam lumina din ochi venise vremea recoltei mereu era toamnă și primăvară deodată semănam culegând cu mâna lui mâine prietenul nostru din copilărie viitorul ne-am văzut ultima dată pe când eram țânci și sugeam direct de la țâță idealuri mai verzi decât iarba de borangic a nestatornicului timp de acum abia de ne-am recunoscut când […]

    Citește mai departe
  • “love thy neighbor”... 626

    raw blue flows over withered sands like a rain of quietness paving the path towards Eden with smaller heavens, shaped like tears, for light to walk upon them. from one side of the sky to the other, among clouds heavy with the footsteps of saints wandering, more and more often, from bottom to top, sometimes … Continue reading →

    Citește mai departe
  • „iubeşte-ţi aproapele”... 639

    curge seninul peste nisipuri veştede ca o ploaie de linişte pavând drumul spre rai cu raiuri mai mici, în formă de lacrimi, pe care să calce lumina. dintr-o parte în alta a cerului, printre nori îngreunaţi de paşii sfinţilor cutreierându-i, din ce în ce mai adesea, de jos în sus, mai hohoteşte uneori câte-o voce … Continue reading „iubeşte-ţi aproapele” →

    Citește mai departe
  • Saruta-ma... 592

      Saruta-mi ochii grei de-atata plans, Doar sarutarea ta ar fi in stare Sa stinga focul rau ce i-a cuprins, Sa-i umple de iubire si de soare. Saruta-mi ochii grei de-atata plans, Doar sarutarea ta ar fi in stare Sa stinga focul rau ce i-a cuprins, Sa-i umple de iubire si de soare. Saruta-mi gura, […]

    Citește mai departe
  • Uluitor de frumoasa era ea... 636

    Fusese ea frumoasa si înainte de a îmbatrîni dar acum adaosul de zile îi pria si cu cît îmbatrînea cu atît devenea mai frumoasa Fusese ea frumoasa si înainte de a îmbatrîni dar acum adaosul de zile îi pria si cu cît îmbatrînea cu atît devenea mai frumoasa pielea ei parea incandescenta blîndetea i se […]

    Citește mai departe
  • Aveai părul lung pînă la cer... 591

    Aveai părul lung pînă la cer Atîrnai de dînsul pe pămînt Mă gîndeam să-ți mîngîi trupul sfînt Sînii cu sfială să ți-i cer Aveai părul lung pînă la cer Atîrnai de dînsul pe pămînt Mă gîndeam să-ți mîngîi trupul sfînt Sînii cu sfială să ți-i cer Coapselor închise să mă-nchin Să le-ating uimit ce albe […]

    Citește mai departe
  • Lumina ambelor destine... 621

    Nu te-am intoxicat cu baliverne, Aşa simţeam şi te-am considerat Cea mai frumoasă, cu adevărat, Iubire-ntre iubirile eterne. Dar nu spera ca alţii să-ţi mai spună C-ai fost şi eşti o floare în prăpăd, Nici nu mai eşti, iar ei nici nu te văd, Vor zice c-a fost farsă ori minciună. Să nu aştepţi respect […]

    Citește mai departe
  • Un vechi covor tibetan... 625

    Sufletul tău, de-al meu îndrăgostit, covorul tibetan l-a împletit. Culorile iubite, rază lângă rază, aștri ce veșnic, cerul luminează. Pe scoarță alături odihnesc picioare, la mii și mii de noduri depărtare. Tu, fiu al lamei, pe un tron de mosc de când ne sărutăm? din ce vecii cromatice, obrajii se cunosc? [Else Lasker-Schüler]

    Citește mai departe