Din gări de sufletcu peron pe aortăse-ntorc spirale.Bubuie tobeîntr-o inimă caldă -mugur de surâs.Degete în dansrăsfirate prin pleteşoptesc mângâieri.Pasarele-ntindcu uimiri pasagerepe gând asfinţit.Tăcerea curgedin priviri numai mierepe amurgul mut.Anacondeiere după Dana
Citește mai departe
E multă linişte în clubul nostru. O linişte creatoare, o linişte care lasă pe fiecare să scrie după gândul şi sufletul său. Regulile au devenit opţionale, mai mult un obicei de care nu ne despărţim uşor, aşa cum se întâmplă mai mereu cu deprinderile vechi. Eu, una, mă bucur că e aşa şi consider aceasta un câştig apărut de când Eddie păstoreşte cu discreţie jocurile noastre. Cu toate acestea, îmi lipseşte de la un timp dialogul cu voi. Poate că nu ne cunoaştem îndeajuns, şi respect dreptul fiecăruia la a-şi proteja viaţa personală, sau poate că am rămas în club doar cei mai puţin vorbă
Citește mai departe
De Paşti, acum mulţi, mulţi ani, m-am întâlnit prima dată cu durerea. Durerea aceea venită din ireparabil, fără alt leac decât timpul, oarecum ineficient şi el pentru că amintirea revine an de an, răscolită de acordurile Învierii. În 1986 Paştele a picat la începutul lunii mai. Ne amintim cu toţii aceasta din cauza accidentului de la Cernobîl. Au fost patru zile libere, ultima fiind duminica Paştelui. Am profitat de mini-vacanţă şi am mers împreună cu familia la Ceahlău, la Bica, bunica mea de pe mamă. Încerc să-mi amintesc zilele acelea, dar trecerea timpului le-a estompat. Ştiu că ne-am pregătit după tradiţie cu miel, cozonac şi pască, ouă roşii... Nu m
Citește mai departe
Închipuie-ţi că nu-i rai... E-uşor, încearcă, hai! Nici iad sub noi, ştii, nu-i, deasupră-ne-i doar cerul; o lume să-ţi închipui trăind din plin prezentul. Nici ţări n-ar exista, nimic motiv să dea s-omori, să fii ucis; religii s-au proscris; toţi oamenii-ar trăi în pace acea zi. Poţi să spui că-s visător, dar mai sunt şi alţii ca mine. Te-aştept alături şi pe tine într-o lume cu un singur dor. Averi să nu mai fie... Poţi să-ţi închipui oare? Nu foame, lăcomie, doar oameni în frăţie, toţi într-o lume mare şi fără de hotare. Poţi să spui că-s visător, dar mai sunt şi alţii ca min
Citește mai departe.jpg)
Un început de aprilie neobişnuit, cu fulgi de zăpadă în locul ninsorii de petale înmiresmate, cu vânt pătrunzător şi cu un cer negru şi apăsător n-a fost o păcăleală, ci realitatea ultimei săptămâni. Păcălala a venit de unde mă aşteptam mai puţin şi mi-a lăsat un gust amar: dex online a abordat un stil total agramat, aşa cum se vede din print screen-ul următor.
Citește mai departe
Ce m-aş face fără limba ta ascuţită care mă cheamă ca să m-alunge, ispită? Mi se învârte capul, tu-mi eşti nelămurită, la fel şi ce se petrece în mintea ta frumosă. Mă porţi într-o călătorie misterioasă şi sunt atât de ameţit, nu ştiu ce m-a lovit. Mi-e capul sub apă, dar respir uşor, tu eşti nebunatică, eu scos din minţi de dor. Pentru că întregul meu iubeşte întregul tău. Îţi iubesc toate curbele şi muchiile drepte, toate imperfecţiunile perfecte... Dă-mi întregul tău şi-ţi dau întregul meu, îmi eşti sfârşit şi început, câştig şi-atunci când am pierdut pentru că îţi dau întregul meu şi
Citește mai departe
Costin-Liviu Barnaru şedea adâncit în gânduri în fotoliul din faţa ferestrei camerei de hotel. Asfinţitul astrului portocaliu care dădea viaţă planetei pe care se afla în acea zi îi captase atenţia pentru câteva minute, dar în scurt timp problema care îl preocupa pusese din nou stăpânire pe mintea lui şi, din păcate, nu reuşea să-i găsească o rezolvare. Mai degrabă ar fi reuşit să dezlege nodul gordian cu mâinile goale.Cutreierase galaxia în lung şi-n lat, în sus şi-n jos, cruciş şi curmeziş, mânat de munca şi pasiunea lui. Văzuse lumile cele noi, învechite de-acum. Din lucrarea sa "Influenţa mediului asupra firii umane" lipsea un singur capitol, o singură lume. Se apropi
Citește mai departe
Învelim miezul unui gând cu o convenţie numită cuvânt. Cuvântul e o coajă subţire, o scoică goală. Îi dăm drumul în lume, în sunet trecător ori în mai durabila urmă a unui instrument de scris. Gândul călătoreşte între oameni în forma aceasta abstractizată. Ajunsă la destinaţie, cochilia e umplută iarăşi cu miez. Identic, asemănător sau diferit... Scoici pentru visuri Las cuvintele să picure în lumeca din rana sângerândă a visării,sa dea gândurilor mele numeşi să pună verbe pe aripa zării.Poate nu s-or pierde toate printre şoapte,poate ai să prinzi vreun înţeles ascunsdin acele vorbe în vers înşirate,înţeles la care nici eu n-am ajuns.Că de-am scurs visarea mea
Citește mai departe
Nu deschid televizorul de câţiva ani. Nu-l deschid eu, îl deschid alţii. Nu mă uit la televizor, dar îl aud. De vreo săptămână, poate două, aud în fiecare seară discuţii interminabile despre ora de religie. Şi mă enervez. Pentru că cele două tabere nu vor ajunge vreodată la consens. N-am să-mi exprim părerea. Cititorii mei o ştiu, aşa cum ştiu că nu vreau să polemizez pe o temă în care sintagma "libertatea conştiinţei" şi toleranţa sunt singurele lucruri importante după părerea mea. De vreo săptămână, poate două, aud în fiecare seară că o anume televiziune e lider de audienţă pe perioada unui show bun exact pentru spălat pe creier. Şi mă enervez. Mă enervez pentru că o instituţie care ar trebui să promoveze cultura şi să aprindă o luminiţă în minţile privitorilor (şi ascultătorilor) nu face decât să îndobitocească şi are neobrăzarea de a se lăuda cu măreaţa realizare.Stele reale, oameni talentaţi, şi stele de mucava îşi aduc aportul pentru că emisiunea are
Citește mai departe
Ne cresc şi ne educă oameni, învăţăm de la oameni, trăim printre oameni, citim, ascultăm, privim oameni. Suntem în mare parte ceea ce alţi oameni au pus în noi. Iar ei sunt în mare parte ceea ce alţi oameni, poate şi noi, au pus în ei. În mare parte... Există în fiecare dintre noi câte ceva ce ne face diferiţi, un strop de originalitate, un gând negândit înante, un punct de vedere nou, o altă perspectivă asupra lumii. Dar stropul acesta de originalitate e înecat de prejudecăţi, de convenţii sociale, de ereditatea noastră culturală, fără intenţie şi, de cele mai multe ori, fără ca măcar să ne dăm seama cât de mult din atitudinea şi acţiunile noastre sun
Citește mai departe
Sunt oameni care, privind în jur, văd numere. Printre ei – cei care s-au îmbogăţit. Alţii văd idei. Printre ei – cei care au schimbat lumea, istoria. Alţii, cei mai mulţi, văd alţi oameni. Cronicile vechi vorbesc despre eroi, despre faptele lor de arme. Ei au fost cei ce au văzut idei şi au sacrificat oameni pentru a le împlini. Din vechile scrieri lipsesc aproape cu desăvârşire truditorii, cei care-şi ardeau grânele şi-şi otrăveau fântânile. Oare aveau ei acea conştiinţă înaltă care să le spună că jertfa lor avea un rost? Oare n-ar fi preferat să-şi păstreze rodul muncii şi gospodăriile în loc să-şi înceapă viaţa de la nimic de câte
Citește mai departe
Stă netulburat pe ţărmul veşniciei. Pe mare, printre valuri îl aşteaptă mereu acelaşi vapor. Timp infinit îi par secundele ce-i trec printre mirări şi printre degetele răsfirate. Le cerne ca şi cum ar fi nisipul spuberat de vânt în marginea furtunii mereu neterminate în care se umpluse de iubire. O purta în adâncuri de suflet ca un copil care nu se despărţea vreodată de jucăria preferată. Un om desenează netulburat, în fiecare seară, cu cărbune pe cer, veşnicia. Astfel
Citește mai departe
Din ceainicul amintirilor răsare un tablou...Cândva, demult, în timp ce un acul pick-up-ului umplea odaia şi inima cu Valsurile lui Chopin, iar aburii de ceai negru se întrepătrundeau cu fumul albăstrui de ţigară într-o dantelă transparentă, un surâs veghea orele târzii şi picura dulcea otravă a iubirii în sufletul meu tânăr şi naiv. O poveste de iubire niciodată începută, ca o aripă de vis împrăştiată de lumina crudă a zilei, o vreme a bucuriei, a speranţei şi a durerii, împletite într-un tot aproape de neînţeles... toate acestea au devenit zece ani mai târziu Chopin, ceai negru şi-o ţigară Iubirea noastră a trăitun timp… un an sau poate-o seară.Chopin, ceai negru şi-o ţigarăne-au fost prie
Citește mai departe